Eugen Barbu s-a născut pe 20 februarie 1924 la BucureÈ™ti, în familia unui tâmplar pe nume Nicolae. Crescut în mahalaua GriviÈ›ei a trecut prin multe experienÈ›e însă nu a uitat să mai È™i înveÈ›e. În alte biografii se spune că a fost fiul lui Nicolae Crevedia, mare jurnalist È™i scriitor, aÈ™a că voi credeÈ›i ce vreÈ›i, important este ceea ce a făcut. Încă de pe băncile liceului a început să scrie poezii, apoi a fost admis la facultatea de drept pe care a lăsat-o baltă destul de repede. AcelaÈ™i lucru s-a întâmplat È™i cu Școala de jandarmi ai cu facultatea de Litere, pe care totuÈ™i a urmat-o doi ani. A lucrat ca jurnalist pentru presa de stânga È™i frecventa adesea Cenaclul Sburătorul, urmând ca în 1955 să publice nuvela "Munca de jos". În următorul an publică romanul "Balonul e rotund" È™i devine unul dintre puÈ›inii scriitori care au fost încurajaÈ›i de Partidul Comunist. Scrierile sale erau naÈ›ionaliste, lăudau Rusia È™i Programul Sputnik È™i pentru asta a primit un post la Cenzură unde a început să îÈ™i facă de cap È™i să îi taxeze pe rivalii săi. Din cauza acestor scandaluri, a fost demis din funcÈ›iile pe care le frecventa în grupurile de intelectuali. În 1960 a fost trimis drept spion în Statele Unite pentru a-l convinge pe Mircea Eliade să se întoarcă È™i să publice în România. A ocupat funcÈ›ii înalte în Marea Adunare NaÈ›ională până ce acuzaÈ›iile de plagiat au început să apară È™i a fost demis È™i de aici. Totul a pornit când publicaÈ›ia România Literară a observat un pasaj în romanul Incognito identic cu unul ce îi aparÈ›ine scriitorului rus Konstantin Paustovsky. În anii '80 a intrat sub vizorul Securității din cauză că începuse să contrazică politica țării dar È™i a drepturilor românilor din Statele Unite. Multe dintre atacuri au fost asupra Monicăi Lovinescu ce È›inea discursuri anticomuniste la Radio Europa Liberă. După revoluÈ›ia din 1989 a început să se implice È™i în scena politică È™i împreună cu Corneliu Vadim Tudor a înfiinÈ›at partidul România Mare ce a supravieÈ›uit din 1992 până în 1996.
Printre cele mai de seamă scrieri se numără Săptămâna nebunilor, Groapa È™i Șoseaua Nordului. Cea din urmă a apărut pentru prima dată în 1959 la Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă, ediÈ›ie ce a fost urmată de Editura pentru Literatură în 1967, Cartea Românească în 1971 È™i editura Militară în 1989.
Povestea ne duce la începutul anilor '40 când MareÈ™ doar ce a fost eliberat din închisoare. Nu È™tia unde să meargă, bani avea prea puÈ›ini, aÈ™a că a început să admire peisajul. Descrierea locurilor din BucureÈ™ti este foarte detaliată, ajută chiar È™i în ziua de astăzi pe oricine ar merge acolo pentru că, din păcate, nu s-au schimbat prea multe. Cartierele erau liniÈ™tite până ce un accident să aibă loc È™i inspectorul Mistrache să intre în scenă. Paginile nu sunt doar pline de descrierile personajelor ce sunt puternic dezvoltate, ci È™i de viziunea comuniÈ™tilor asupra României. Este atât de uÈ™or de citit, mai ales că imaginile vizuale sunt la tot pasule È™i vă puteÈ›i teleporta în oraÈ™ul în care probabil trăiÈ›i, doar că acum aproape 100 de ani.