Eugen Ionescu - Razboi cu toata lumea

Lucrarea din spectrul publicisticii “Război cu toată lumea”, de Eugen Ionescu, a apărut în anul 1992, la editura Humanitas, din BucureÈ™ti, fiind o lucrare în două volume broÈ™ate, în care sunt strânse mai multe articole din reviste È™i ziare, în care celebrul dramaturg român, È™i-a spus o părere pertinentă È™i savuroasă în legătură cu mai multe figuri emblematice din spectrul literar sau istoric românesc, acesta alegând să apeleze la diverse “înÈ›epături”, ce au creat, fără doar È™i poate, păreri împărÈ›ite între criticii literari din România.

Opera în două volume, fiecare de peste 300 de pagini, este îngrijită de către Aurel Sasu È™i Mariana Vartic, având de asemenea parte È™i de o bibliografie amplă.

Faptul că, Eugen Ionescu, a fost atras mai mult de FranÈ›a, decât de România, acesta afirmând la un moment dat că perioada trăită în România, a fost percepută ca un exil, l-a determinat să scrie de-a lungul vremii, mai multe înÈ›epături caustice despre scriitori È™i personalități din trecutul scriitoricesc sau istoric românesc, umorul făcând parte È™i el din acest periplu fascinant.

Editura Humanitas, reprezintă singura editură care publică volumele, neexistând nicio reeditare până în prezent a acestei cărÈ›i de publicistică.

Eugen Ionescu sau Eugène Ionesco, aÈ™a cum este el cunoscut în FranÈ›a, s-a născut la data de 26 noiembrie 1909, în Slatina, judeÈ›ul Olt, fiind un marcant dramaturg, scriitor, poet, critic literar sau grafician de origine română, unul dintre cei care pune bazele teatrului absurd în România, dar È™i în FranÈ›a, acolo unde ajunge să fie membru al Academiei Franceze. 

Eugen, copilăreÈ™te doar patru ani în România, plecând mai apoi în FranÈ›a alături de familia sa, mama acestuia fiind de origine franceză, acesta rămânând acolo până în anul 1924, astfel că, la întoarcerea în România, acesta este silit să înveÈ›e limba română de la zero.

Mai târziu, tânărul Eugen, urmează liceul în cadrul “Colegiului NaÈ›ional Sfântul Sava”, din BucureÈ™ti, susÈ›inând bacalaureatul în cadrul unui colegiu din Craiova.

La sfârÈ™itul anilor ’20, se înscrie la “Facultatea de Litere”, din BucureÈ™ti, terminând în anul 1934 cursurile È™i obÈ›inând diploma de licență pentru limba franceză.

Începe să publice pentru prima dată, poezie, în revista lui Tudor Arghezi, “Bilete de papagal”, mai târziu, acesta scriind È™i articole critice, ori construcÈ›ii epice pline de umor.

Printre cele mai de seamă opere semnate de autor, putem aminti de “CântăreaÈ›a cheală”, 1950, “Rinocerii”, 1959 sau “Delir în doi”, 1967.

Lucrarea din spectrul publicisticii “Război cu toată lumea”, de Eugen Ionescu reprezintă o culegere de cugetări sau înÈ›epături acide scrise de autor de-a lungul timpului È™i culese din reviste È™i ziare ale timpurilor, acesta având întotdeauna în sânge ceva din stilul precursorului Ion Luca Caragiale, pamfletul È™i satira, fiind, pe lângă alte îndeletniciri, armele de bază ale acestuia.

Eugen Ionescu, nu scapă din privire nicio personalitate literară, istorică sau artistică, contemporană sau mai vârstnică, aÈ™ezând remarci acide demne să îi schiÈ›eze acestuia o personalitate aparte de mare critic în universul cultural.

Autorul È›ine să îÈ™i spună părerea fără menajamente în legătură cu gloria artistului, cultura sau poezia, oferind argumente tranÈ™ante înspre conturarea acestui aspect, acesta explicând că tot ceea ce poate fi numită glorie a artistului reprezintă doar o reflectare a unei personalități narcisiste dezvoltată de public, aÈ™a că, artistul, trăieÈ™te într-o glorie relativ aparentă.

Pe de altă parte, Ionescu spune că poezia nu există în adevăratul sens al cuvântului, ea fiind ca “o femeie ce îÈ™i pierde farmecul, odată cu timpul”.

După cum afirmă la un moment dat : “Cultura înmormântează pe criticii pripiÈ›i”, Eugen Ionescu, alege să critice el însuÈ™i în slujba culturii, mai multe personalități, printre cele mai importante dintre acestea, putem aminti de George Călinescu, Mircea Eliade, Constantin Noica, Emil Cioran sau Nicolae Iorga, cel din urmă fiind acuzat în mod paradoxal de anticultură.

Opera lui Eugen Ionescu, intră în toate cotloanele culturale, atât româneÈ™ti cât È™i universale, autorul, fiind un adevărat mediator între personalitatea umană È™i operă sau cultură în sine, fiind o filosofie despre scriitor, cel care reprezintă elementul “de descifrat, nu de clasificat”.