Eugen Ionescu - Teatru
Momentan acest titlu nu se află în stoc. Intră în pagina de produs, și alege să fii notificat prin email când reintră în stoc!
Vezi detalii
Eugene Ionesco - Teatru. Volumul 11: Omul cu valize. Calatorii in lumea mortilor. Maximilian Kolbe
Vezi detalii
Eugene Ionesco - Teatru. Volumul 9: Exercitii de conversatie si pronuntie franceza pentru studentii americani; Jocul de-a macelul
Alte titluri publicate de același autor:
Lucrarea dramatică intitulată sugestiv “Teatru” de Eugen Ionescu, a apărut în anul 1968, în două volume broÈ™ate È™i cartonate, la editura pentru Literatura Universală, fiind o reeditare a operelor de teatru scrise de marele dramaturg, mai târziu, fiind publicat È™i un al treilea volum, de către editura Humanitas.
Lucrarea prezintă opt piese de teatru importante scrise de autor, printre care “Rinocerii” È™i “CântăreaÈ›a cheală”, două dintre cele mai importante opere dramatice scrise de dramaturgul român.
Considerat a fi părintele teatrului absurd, Eugen Ionescu s-a făcut remarcat, cu precădere în FranÈ›a, acolo unde a scris mare parte din opere, vorbind aici de prima lui piesă de teatru, “CântăreaÈ›a cheală” , care a fost difuzată pentru prima oară la Teatrul „Des Noctambules” din Paris, la începutul anilor ’50, fiind în acel moment considerată o capodoperă a vieÈ›ii cotidiene, unde minciuna È™i ipocrizia, începeau să crească în intensitate.
Printre alte edituri care publică lucrările teatrale ale autorului, putem aminti de editura Minerva, din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i, 1970, în format broÈ™at, cumulând un număr de treisprezece piese de teatru, editura Univers, 1994-1998, în cinci volume broÈ™ate, sau editura Humanitas, 2003, în format broÈ™at, fiind editura care strânge toată opera teatrală a autorului, în peste zece volume de o importanță majoră pentru cultura română.
Eugen Ionescu sau Eugène Ionesco, nume atribuit în FranÈ›a, s-a născut la data de 26 noiembrie 1909, în oraÈ™ul Slatina din Olt, fiind cel care pune bazele teatrului absurd în FranÈ›a, România È™i mai mult în toată Europa, având parte de un succes venit din partea autorităților franceze sau din partea celor române.
Pentru că, mama acestuia era de origine franceză, Eugen copilăreÈ™te mai mult în FranÈ›a, revenind în România, după ce mama sa pierde custodia copiilor, aceÈ™tia revenind tatălui lor, Eugen Ionescu, de profesie avocat.
Începe să înveÈ›e limba română de la zero, iar spre sfârÈ™itul anilor ’20, ajunge să se înscrie la la “Facultatea de Litere”, din BucureÈ™ti, în anul 1934, primind diploma de licență în literatura franceză.
Primele scrieri apar în revista lui Tudor Arghezi “Bilete de papagal”, poezia È™i articolele critice, fiind primele lui scrieri de referință în literatura română.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “CântăreaÈ›a cheală”, 1950, “Rinocerii”, 1959 sau “Delir în doi”, 1967.
Lucrarea dramatică “Teatru” de Eugen Ionescu reprezintă una dintre cele mai reprezentative transpuneri a operei dramatice scrise de-a lungul timpului de marele dramaturgist, în realizarea acestei ample traduceri din limba franceză a operelor, stând patru persoane importante în universul literar al anilor ’60, fiind vorba despre Ion Vinea, Mariana Șora, Iosif IgiroÈ™ianu sau Florica Șelmaru.
Prezentând un parcurs în universul absurdului, autorul creionează o altă față a vieÈ›ii, în care oamenii au tendinÈ›a să recurgă la aspecte imorale È™i de o falsitate ieÈ™ită din comun, fiind vorba aici despre opera sa de debut “CântăreaÈ›a cheală”, pe care o prezintă ca o degenerare a relaÈ›ionării interumane într-un decor englezesc de înaltă È›inută, în contradicÈ›ie cu aspectele morale.
“LecÈ›ia”, cea de-a doua piesă din primul volum propune o, chiar o lecÈ›ie din partea unui profesor de 60 de ani, dată unei eleve de 18, în apartamentul acestuia, totul fiind dus în liniile unor argumente ce nu îÈ™i găsesc o concluzie clară, totul fiind schimbat iremediabil în percepÈ›ia spectatorului, care trece de la râs, la frică sau chiar milă.
Mai departe, putem desluÈ™i alte opere ce au în prim plan această argumentaÈ›ie de tip “non sequitur”, totul rămânând fără o concluzie clară în urma argumentelor prezentate în opere, vorbind aici de “Scaunele” ce poate fi asimilată ca o iluzie a bunăstării, ori “Rinocerii”, operă ce propune în acelaÈ™i dulce stil absurd creat de autor, o metamorfoză a conÈ™tiinÈ›ei, oamenii fiind transformaÈ›i în rinoceri, asta pentru a scoate în evidență acceptarea condiÈ›iei omului.
Berenger, figura principală din operă, pare a fi persoana lipsită de moralitate, dar care are forÈ›a de a-È™i accepta, într-un final condiÈ›ia, fără a capitula.
Operele teatrale propuse de autor, au forÈ›a de a trezi în sufletul cititorului È™i mai mult de atât, în sufletul spectatorului, valenÈ›e profunde, filosofice È™i morale, ce nu pot fi îmbrățiÈ™ate decât cu ochii minÈ›ii, astfel că, toate aceste aspecte absurde, au puterea să spună atât de mult, prin intermediul unui fir al acÈ›iunii atât de încâlcit È™i tern.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2026 PrintreCarti.ro