Eugen Simion s-a născut pe 25 mai 1933 în localitatea prahoveană Chiojdeanca, într-o familie de țărani ce totuÈ™i i-au indus lecÈ›ia de a deveni un intelectual. A studiat la PloieÈ™ti, unde a fost colec cu Nichita Stănescu, apoi a plecat la BucureÈ™ti pentru a studia filologia. În 1969 scrie È™i lucrarea de doctorat în acest domeniu, cu titlul "Eugen Lovinescu, scepticul mântuit". Timp de cinci ani va fi cercetător în cadrul Institutului de Istorie È™i Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, apoi va fi redactor al revistei Gazeta literară. În 1970 va primi invitaÈ›ia de a preda la Universitatea din Sorbona È™i timp de trei ani va fi profesor de limba română acolo. De abia 20 de ani mai târziu va primi acest post È™i în È›ară în cadrul Universității BucureÈ™ti, iar în 2006 va fi numit director general al Institutului de Istorie È™i Teorie Literară "George Călinescu".
Activitatea literară începe încă din 1958 când a început să publice în diverse publicaÈ›ii ale vremii critică literară È™i diverse eseuri. În 1968 publică prima sa carte, Proza lui Eminescu, carte ce se studiază È™i în momentul de față la orele de limba română. Eminescu nu este singurul scriitor ce a fost luat în vizor pentru că în 1974 È™i 1977 publică două volume numite "Scriitori români de azi" în care descrie stilul È™i viaÈ›a celor contemporani. În acelaÈ™i an publică È™i un jurnal parizian ce ne introduce în viaÈ›a sa din vremea activității de la Sorbona. În 1985 publică È™i "Jurnal german" în care prezintă cei câÈ›iva ani petrecuÈ›i acolo după ce a primit bursa de studiu. Până în 2001 livrează publicului încă douăsprezece cărÈ›i de critică, urmând să publice apoi "FicÈ›iunea jurnalului intim" la editura Iri dar È™i Univers Enciclopedic. De data aceasta autorul renunță pentru o clipă la critică È™i ne spune că cea mai buna variantă de scris atunci când nu ai inspiraÈ›ie este un jurnal. Interesul pentru ele nu e mare fiindcă nimeni nu le-a scris până acum aÈ™a cum ar fi trebuit, de aceea e nevoie È™i de puÈ›ină ficÈ›iune. Nu ne referim la sensul propriu al cuvântului, ci la modul de exprimare care conÈ›ine toate modulele stilului epic. Principalele jurnale apărute în România postbelică sunt ale lui Mihai Sebastian È™i Nicolae Steinhardt, iar după căderea regimului comunist nimeni nu a mai făcut-o. În Europa au apărut atâtea, la noi de ce nu se poate? InstrucÈ›iuni pentru scrierea jurnalului sunt în volumul doi al seriei, iar în cel de al treilea volum face comparaÈ›ii între jurnalele citite până acum. Este o lectură grea întradevăr pentru cei ce nu cunosc arta criticii, însă cu puÈ›in efort veÈ›i înÈ›elege ce vrea să zică de fapt autorul.