Eugene Ionesco - Antidoturi

Operele sale scrise pe vremea regimului comunist nu au reuÈ™it să fie apreciate la adevărata lor valoare, însă FranÈ›a i-a oferit sprijinul È™i sutele de mii de cititori ce l-au făcut recunoscut. Vorbim despre Eugen Ionesco ce s-a născut pe 26 noiembrie 1909 la Slatina într-o familie de intelectuali. Mama sa era de origine franceză aÈ™a că la vârsta de 4 ani familia s-au mutat în FranÈ›a, unde autorul a locuit până în 1924. După ce părinÈ›ii au divorÈ›at, tatăl a primit custodia lui Eugen È™i a surorii sale È™i s-au întors în România unde viață nu a fost atât de roz pentru copii. Au avut loc abuzuri fizice È™i psihice ce È™i-au pus amprenta pe opera sa. Va urma Facultatea de Litere È™i va urma meseria de profesor de franceză pentru câÈ›iva ani, mai exact până când va primi în 1938 bursa de studiu în FranÈ›a. Aici îÈ™i va susÈ›ine teza de doctorat cu lucrarea „Tema morÈ›ii È™i a păcatului în poezia franceză” pe care o va considera toată viaÈ›a un eÈ™ec.

Cariera literară începe încă de pe vremea liceului când publica articole în revista Bilete de Papagal. Volumul de debut va fi unul de poezii numit "Elevii pentru fiinÈ›e mici" iar cel mai controversat volum va fi "Nu!" în care Ionesco va critica cele mai mai figuri ale literaturii române spunând că nu creat opere valabile.

Prima piesă de teatru, È™i cea mai apreciată, va fi "CântăreaÈ›a cheală" ce a avut premiera în 1950 la Theatre de Huchette în regia lui Nicholas Bataille. Nu ar fi reuÈ™it însă fără ajutorul Monicăi Lovinescu care studia arta teatrală la BucureÈ™ti È™i a observat că în È›ară este sub apreciată. Pe o perioadă de câÈ›iva ani autorul a reuÈ™it să umple sălile de teatru franceze, cele din È›ara natală rămânând goale È™i în căutare de piese noi. De abia când un grup de admiratori s-au impus, teatrul din BucureÈ™ti a preluat textele franÈ›uzeÈ™ti. În 1970 va primi titlul de Membru al Academiei Franceze, fiind primul scriitor român cu o asemenea distincÈ›ie.

Culegerea de eseuri "Antidoturi" a fost publicată în 1977 în limba franceză È™i conÈ›ine lucrările filosofice scrise între anii 1960 È™i 1974. EdiÈ›iile publicate în limba română sunt oferite de editura Humanitas în anii 1996, 2002 È™i  2017.

Încercările sale sociologice È™i uneori filosofice s-au adunat în această carte sub forma unor eseuri scurte de maxim câteva pagini care descriu viaÈ›a, timpul È™i un pic din istoria secolului trecut. Plecarea sa la Paris l-a făcut să înÈ›eleagă că nu există loc perfect È™i nici o societate perfectă. Peste tot va fi o mică piesă care nu funcÈ›ionează, pe care oamenii o detestă, dar nu o pot repara. ViaÈ›a sa în România nu a fost tocmai roz iar aceste clipe grele sunt descrise detaliat în poveÈ™ti precum "Mirajul revoluÈ›iei", "ToÈ›i în aceaÈ™i oală" sau "Vânătoarea de oameni". Avem parte È™i de fragmente din biografia sa È™i o înÈ™iruire de emoÈ›ii resimÈ›ite în viaÈ›a de autor. Acestea sunt prezentate în "Teatrul spaimelor mele" sau "Fărâme de vise, fărâme de idei".