„Îngerul a strigat” este un roman de tip cronică care avea să apară pentru întâia oară în 1969, la Editura pentru Literatură.
În rafturile de la Printre CărÈ›i sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale cărÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Cartea Românească (1970), Eminescu (1973), Litera InternaÈ›ional (2009), Editura pentru Literatură (1969).
FănuÈ™ Neagu se remarcă în primă fază ca autor de proză scurtă, însă adevăratul debut literar È™i-l face cu romanul „Îngerul a strigat”. AcÈ›iunea romanului se extinde pe parcursul a două decenii (din 1930 până în 1954) È™i prezintă povestea unei comunități din mediul rural.
Drama acestei colectivități, ruptă de patrie È™i strămutată în Dobrogea este expusă într-o manieră deosebită de FănuÈ™ Neagu.
Criticii literari aveau să aprecieze opera de debut a scriitorului È™i talentul acestuia în creionarea unei comunități româneÈ™ti autentice.
Autorul marchează astfel o desprindere de lumea veche, o îndepărtare de la origini È™i un pas spre lumea nouă. Instaurarea regimului comunist este o altă temă abordată de scriitor È™i contribuie la formarea unei imagini de ansamblu asupra vieÈ›ii simple în vremuri guvernate de instabilitate politică.
La o primă analiză, cartea poate părea dezordonată, fiind formată dintr-o serie de povestiri scurte care se întrepătrund. Este interesant să amintim faptul că toate aceste evenimente sunt marcate de un sfârÈ™it tragic. Personaje „colorate", însă măcinate de remuÈ™cări, un univers pitoresc nemaipomenit, situaÈ›ii descrise magistral, detalii neÈ™tiute despre viaÈ›a simplă a omului de la sat È™i o intrigă nemaipomenită. Toate acestea au clasat romanul lui FănuÈ™ Neagu în topul celor mai citite romane din literatura română.
CunoaÈ™tem, aÈ™adar, diverse tipologii de oameni, fiecare măcinat de câte o grijă È™i urmărind cu ardoare un È›el bine stabilit. „Dezordinea” politică a acelor timpuri marchează fiecare personaj în parte, iar incertitudinea care domină societate îÈ™i lasă amprenta asupra vieÈ›ii cotidiene. IzgoniÈ›i din locul lor de baÈ™tină, ajunÈ™i într-un tărâm necunoscut, diferit, oamenii lui FănuÈ™ Neagu caută cu disperare o soluÈ›ie care să le aducă liniÈ™tea pierdută.
Întregul proces de transhumanță este descris în detaliu de către autor, iar cititorul este „prins" într-o relatare deosebită despre viață. Spre finalul cărÈ›ii, FănuÈ™ Neagu pare să îÈ™i zugrăvească în antiteză personajele, expunând părerile diferite ale acestora în raport cu regiunea în care au fost deportaÈ›i
Mai târziu, autorul dă impresia că vrea să îi explice curiosului său cititor de ce toate poveÈ™tile sale stau sub semnul fatalismului. ÎnÈ›elegem, prin urmare, că personajele sunt supuse unui întreg proces analitic, iar scriitorul are răbdarea să le expună pe fiecare în parte de aÈ™a manieră încât audienÈ›a să fie impresionată.
Pasajele descriptive ale cărÈ›ii sunt prezentate pe larg, iar viaÈ›a la È›ară îi poate părea oricui idilică. Căci, conform descrierii lui FănuÈ™ Neagu, doar pe plaiuri mioritice simÈ›i că trăieÈ™ti cu adevărat. Câteva trimiteri la sfera religioasă ori la tradiÈ›ii È™i superstiÈ›ii locale, clasează opera scriitorului în fruntea celor mai bune scrieri ale literaturii române.