Fausto Brizzi s-a născut pe 15 noiembrie 1968 la Roma în familia unui avocat È™i a unui funcÈ›ionar de la minister. BineînÈ›eles că îÈ™i doreau ca fiul lor să urmeze o carieră strălucită aÈ™a că a ajuns să urmeze cursurile Centrului de Cinematografie Experimentală. După ce timp de patru ani a realizat scurtmetraje È™i a avut diverse experienÈ›e în lumea teatrală, a decis să înceapă să scrie pe bune. A scris zeci de scenarii, printre care Poveri ma ricchi, Comm'e bello far l'amore sau Pazze di me ce au fost populare pe micile È™i marile ecrane. Pe lângă filme a regizat È™i ploturi publicitare pentru diverse festivaluri naÈ›ionale sau seriale. S-a căsătorit de trei ori È™i se pare că ultima relaÈ›ie, cea cu Silvia Salis, a È›inut cel mai mult. În lumea literară nu s-a remarcat prea mult, majoritate fiind piesele de teatru pentru că se pare că viaÈ›a de scenă È™i cea din lumina reflectoarelor îi stârneÈ™te mai mult.
Romanul "O sută de zile de fericire" este primul pe care autorul l-a publicat. A apărut în anul 2013 în limba italiană iar în limba română doi ani mai târziu la editura Trei, în varianta broÈ™ată È™i broÈ™ată cu supracopertă.
Lucio Battistini este un om ca mulÈ›i alÈ›ii. Are un loc de muncă stabil, antrenează o echipă de polo pe apă ce nu prea are rezultate È™i are o soÈ›ie È™i un copil. El spune că o iubeÈ™te dar într-o zi decide să schimbe foaia È™i o înÈ™eală aÈ™a că este dat afară din casă. Se adăposteÈ™te în spatele magazinului socrului său, un mare patiser din Roma renumit pentru gogoÈ™ile sale. Într-o seară îl vizitează prietenul lui Fritz, pe care tot încerca să îl alunge dar fără rezultat. AÈ™a se întâmplă È™i cu cancerul său pe care îl va boteza la fel È™i care îi mai oferă doar trei luni de trăit. Decide să îÈ™i trăiască zilele rămase la maxim iar primul pas era de a-È™i recuceri soÈ›ia. ÎÈ™i învață fiul să înoate, merge la sală pentru a slăbi È™i se prezintă în faÈ›a ei într-o formă nemaivăzută. Asta ne duce la cel de al doilea pas, o lună de miere împreună cu familia ce îi va permite să se distreze cum nu a făcut-o niciodată.
Cartea a fost tradusă în peste 30 de limbi È™i a fost una dintre cele mai bune publicaÈ›ii ale sale. Pe lângă aceasta au mai apărut Dacă eram în doi È™i Suntem scriÈ™i cu creionul care încă nu au fost traduse în È›ara noastră.