Florin Constantiniu - O istorie sincera a poporului roman

Lucrarea istorică “O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu, a apărut în anul 1997, la editura  Univers Enciclopedic, din BucureÈ™ti, fiind o lucrare ce vorbeÈ™te despre detalii istorice marcante din trecutul istoric al României, având ca substrat revelarea unor evenimente controversate din trecutul României din cele mai vechi timpuri.

Autorul propune o radiografie cât se poate de sinceră închinată trecutului poporului român, astfel că în cuprinsul a peste 500 de pagini, acesta pune în balanță evenimente din istorie, cum ar fi detalii din vremea boierimii È™i a voievozilor, din vremea  Marii Uniri, din vremea comunistă, ori din cea a celor două Războaie Mondiale, totul pentru a scoate la iveală detalii neÈ™tiute din trecutul, necunoscut al poporului român.

Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de aceaÈ™i editură Univers Enciclopedic, 1999, 2002 È™i 2011, în format cartonat È™i broÈ™at.

Florin Constantiniu s-a născut la data de 8 aprilie 1933, în BucureÈ™ti, România, fiind un însemnat istoric român, È™i un membru corespondent al Academiei Române, distincÈ›ie oferită de autorități în anul 1999, pentru ca din anul 2006, acesta să fie numit membru titular al Academiei Române portmortem.

Începe studiile elementare în BucureÈ™ti, fiind foarte atras de trecutul popoarelor încă de la cea mai fragedă vârstă, astfel că, mai târziu, la începutul anilor ’50, ajunge să urmeze cursurile “Universității din BucureÈ™ti”, fiind licenÈ›iat în istorie, câÈ›iva ani mai târziu.

Lucrează timp de mai mulÈ›i ani ca cercetător È™tiinÈ›ific la “Institutul de Istorie Nicolae Iorga”, acest lucru propulsându-l în rândul celor mai importanÈ›i È™i mai prolifici istorici români.

În anul 1972, primeÈ™te premiul “Nicolae Bălcescu” , din partea Academiei Române, distincÈ›ie care îi recunoaÈ™te meritele deosebite pentru cultivarea valorilor istorice ale poporului român.

Printre cele mai importante opere semnate de autor, putem aminti de “200 de zile mai devreme. Rolul României în scurtarea celui de-al doilea război mondial”, 1984, “Constantin Mavrocordat”, 1985, “Constantin Brâncoveanu”, 1989 sau “România în război 1941 - 1945: un destin în istorie”, 1995.

Lucrarea istorică “O istorie sinceră a poporului român”, de Florin Constantiniu reprezintă un tablou schiÈ›at pentru prezentarea unor adevăruri din trecutul istoric al poporului român, aceste indicii fiind desprinse chiar din titlul lucrării, astfel că autorul face o incursiune rapidă prin istoria noastră È™i vorbeÈ™te despre detalii inedite È™i picante înfiripate în istorie, detalii care nu au avut loc în istoria imaculată prezentată până atunci.

Istoria alternativă oferită de autor vine pentru a oferi o viziune nouă îndreptată asupra unor evenimente ce nu au ridicat niciun fel de suspiciuni, totul fiind aici o relatare aprofundată alipită unor evenimente deja cunoscute, ce nu au o asociere în realitate.

Astfel, în percepÈ›ia autorului, istoria poporului român se construieÈ™te pe un schelet ce conÈ›ine adevărul, cu bune È™i cu rele, acesta fiind imparÈ›ial, atunci când vorbeÈ™te de istoria neamului, mai puÈ›in însă când vine vorba de perioada comunistă. Florin Constantiniu, nu face altceva, decât să se informeze din surse oficiale È™i să prezinte detalii variate, din paleolitic È™i societățile feudale, până la RevoluÈ›ia din 1989, totul fiind elaborat sistematic , cu ajutorul capitolelor È™i subcapitolelor, făcând totul mult mai uÈ™or de urmărit È™i de sintetizat.

Se vorbeÈ™te la început despre preistorie, despre statul dac È™i ocupaÈ›ia romană, dar È™i despre lexic È™i etnogeneza poporului român. Cu cât escaladăm prin cavalcadele istoriei, ajungem la constituirea statelor feudale, precum È™i la binecunoscutele lupte valaho-otomane, aici autorul făcând o paralelă între forÈ›a armată a celor două părÈ›i conflictuale, din punctul de vedere al autorului, strategia armată a Țării RomâneÈ™ti fiind cea pur defensivă, datorită numărului mic de oameni aruncaÈ›i în luptă.

Pe de altă parte, unirea înfăptuiră de Mihai Viteazul în anul 1600, a reprezentat pentru autor, doar o strategie politico-strategică realizată de Mihai Viteazul, după ce împrejurările nefavorabile l-au silit pe acesta să facă acest pas, nicidecum presiunile venite dinspre popor, ideea de neam unit, fiind scoasă în evidență abia în perioada paÈ™optistă.

Mai târziu, în perioada războaielor mondiale, autorul oferă alte detalii marcante ce oferă o altă perspectivă din prisma deciziilor luate, din aceste noi perspective, acesta dezvoltând un nou univers în oceanul istoric preexistent al poporului român.