„M-am născut în condiÈ›ii neobiÈ™nuite!"
AÈ™a începe "Strania poveste a lui Benjamin Button", povestea unui om născut bătrân, în anii sfârÈ™itului Primului Război Mondial (1918) È™i care moare bebeluÈ™, în pragul secolului 21. Lucrarea aparÈ›ine lui Francis Scott Fitzgerald È™i este cunoscută îndeosebi după ecranizarea din 2008, cu Brad Pitt È™i Cate Blanchett în rolurile principale.
Un bătrân care, de la o zi la alta, îÈ™i recapătă puterile È™i împrăștie în jurul său optimism È™i prospeÈ›ime. Filmul nu respectă întocmai lucrarea È™i este, în cea mai mare parte, o poveste de dragoste impresionantă. Întâlnirea cu Daisy, interpretată de Cate Blanchett, are loc în condiÈ›ii nu doar bizare, dar È™i greu de aÈ™ezat în spaÈ›iul sufletesc al celor două personaje: Benjamin este bătrân, Daisy este o fetiță. NaÈ™terea lui Benjamin este privită, atât în carte cât È™i in ecranizare, de la început ca un blestem, astfel că pruncul-bătrân este abandonat în faÈ›a unei case oarecare. Mama care îl născuse îÈ™i dăduse duhul, motiv în plus pentru a nu fi dorit de tatăl bogat. Este adoptat de îngrijitoarea unui cămin de bătrâni, care îl primeÈ™te ca pe un dar al destinului fiind însă convinsă că acesta nu o să trăiască prea mult.
De aici, filmul devine straniu È™i aproape greu de urmărit între limitele normale ale percepÈ›iei umane. Un prunc de 80 de ani care rămâne, totuÈ™i, în aerul blând È™i delicat al copilăriei, chiar dacă filmul capătă pe alocuri accente de comedie neagră. Autorul ne È™ochează cu un Benjamin care întinereÈ™te, dar cu un ceas biologic care funcÈ›ionează invers decât al celor din jurul său. Rând pe rând, persoanele dragi îmbătrânesc È™i mor. Benjamin, în schimb, întinereÈ™te, îndreptându-se spre o copilărie a singurătății. DeÈ™i cartea este mai puÈ›in romanÈ›ată È™i cu mai puÈ›in impact emoÈ›ional, vom fi copleÈ™iÈ›i de povestea eroului principal, un nefericit absolut, într-o lume care nu îl poate înÈ›elege.
În partea de final, povestea devine din ce în ce mai greu de acceptat, de aÈ™ezat în cadrul firesc uman. Cititorul este părtaÈ™ la o scenă de dragoste, care se consumă într-o cameră de hotel, între o femeie de peste 40 de ani È™i un adolescent. Se amestecă vârstele, amintirile, dar mai presus de toate se simte o abandonare a trupului È™i o căutare disperată a celuilalt, pierdut în timp. Pentru că, dacă Daisy, îmbătrânind, acumulează È™i păstrează toate amintirile, Benjamin pierde tot È™i se îndreaptă spre o copilărie a inocenÈ›ei fără memorie, fără nimic din îndelungata sa existență care să îl apese, să îi provoace suferinÈ›e, remuÈ™cări sau regrete. Filmul ne prezintă, spre final, un prunc ce moare în braÈ›ele fostei iubite, o femeie bătrână care poartă în memorie È™i în suflet singurul dar pe care l-a primit: o iubire stranie, dar plină de fior. ÎnÈ›elegem în final, când o regăsim pe Daisy pe moarte, că iubirea lor dăinuie peste timp.
DiferenÈ›ele dintre roman È™i peliculă sunt semnificative, dar esenÈ›a rămâne nealterată. NeputinÈ›a bătrâneÈ›ii contrastează È™i se îmbină extraordinar cu inocenÈ›a copilăriei. Lucrarea poate fi găsită pe site-ul nostru in mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Polirom (2014), Polirom (2009).