Francois Rabelais - Gargantua

Francois Rabelais este una din cele mai reprezentative figuri ale RenaÈ™terii. Scriitor È™i medic francez, Rabelais a devenit celebru prin publicarea operei sale „Gargantua È™i Pantagruel”, în care satirizează moravurile societății. Primele două volume, „Pantagruel” È™i „Gargantua”, Rabelais le scrie pentru a-È™i mări averea. Punând în discuÈ›ie multe dintre temele care preocupau societatea la acea vreme, scriitorul francez cunoaÈ™te un mare succes, cu excepÈ›ia membrilor Colegiului teologic de la Sorbona, care priveau opera lui Rabelais cu suspiciune pentru pentru critica sa adusă clerului È™i bisericii. „Gargantua È™i Pantagruel” este formată din cinci cărÈ›i: „Pantagruel”, „Gargantua”, „A treia carte”, „A patra carte” È™i „A cincea carte”. Astăzi, opera lui Rabelais este considerată o capodoperă a literaturii universale, iar cărÈ›ile sale s-au vândut în milioane de exemplare în întreaga lume.

Romanul „Gargantua” a fost publicat în 1534, la doi ani după apariÈ›ia primului volum, „Pantagruel”, sub pseudonimul Alcofribas Nasier. „Gargantua” urmăreÈ™te aventurile nevorisimile È™i pline de umor ale uriaÈ™ului Gargantua, tatăl lui Pantagruel. În acest volum, pe lângă multe întâmplări din țări imaginare, Rabelais prezintă È™i multe scene care se petrec în mănăstiri, punând în lumină stricteÈ›ea de la Sorbona, micile revolte ale străzii împotriva conducătorilor bisericii sau dezaprobările pentru slujbele bisericii catolice.

Gargantua este prezentat ca un uriaÈ™ mereu înfometat, care vrea să descopere toate plăcerile È™i bucuriile vieÈ›ii. Are mai mulÈ›i dascăli în copilărie, în final alegându-se cu Ponocrate, care îl îndrumă spre o educaÈ›ie umanistă. Cei doi pleacă la Paris, unde lumea este È™ocată de dimensiunile lui Gargantua. Mai È™ocant este însă faptul că Gargantua fură clopotele de la Notre-Dame È™i le agață la gâtul calului. Cei din Sorbona, cuprinÈ™i de panică, trimit o delagaÈ›ie, însă purtătorul de cuvânt se dovedeÈ™te a fi doar un om care nu poate vorbi calm în faÈ›a celorlalÈ›i, având un discurs lipsit de logică. Această secvență, plină de umor, subliniază comicul de care dădeau dovadă uneori membrii clerului, prin metodele învechite folosite È™i prin reticenÈ›a la noutate. Gargantua învață multe lucruri noi în timpul È™ederii la Paris, deÈ™i continuă să mănânce la fel de mult. Regatul lui Gargantua este atacat de oamenii din Lerne, iar tatăl lui Gargantua, Grandgousier, îi scrie fiului său pentru a-l ruga să se alăture luptei. Gargantua părăseÈ™te Parisul, pe drum întâlnindu-l pe călugărul Ioan. Ajuns la părinÈ›ii săi, mama lui Gargantua moare din cauza entiziasmului, în timp ce tatăl său decide să organizeze o petrecere de bun venit. După petrecere, Gargantua merge la luptă È™i câÈ™tigă teritoriul pentru tatăl său. Îl eliberează pe călugărul Ioan È™i chiar îi construieÈ™te o abaÈ›ie a cărei singură regulă este ca fiecare să facă ceea ce doreÈ™te.

„Gargantua” s-a bucurat de acelaÈ™i succes de care se bucurase È™i „Pantagruel”. Operă satirică, al doilea volum al scriitorului francez scoate la iveală multe dintre moravurile societății, criticându-le printr-un umor foarte bine dozat. Tehnica este una deosebită, iar Rabelais dovedeÈ™te un spirit extraordinar de observaÈ›ie. DeÈ™i pare la prima vedere doar o poveste plină de haz, „Gargantua” maschează adevăruri È™i defecte pe care societatea acelor vremuri încerca din răsputeri să le ascundă. Curajul scriitorului francez trebuie apreciat cu atât mai mult cu cât se împotrivea uneia dintre cele mai mari puteri de atunci: biserica.