Castelul este un roman neterminat al lui Franz Kafka, publicat postum în primă ediÈ›ie la Editura Kurt Wolff din Munchen, în anul 1926. Prima ediÈ›ie în limba română a apărut în anul 1968.
În lumea literelor Kafka nu se aseamănă cu nimeni, nu se leagă de niciun alt nume, nu face parte din nicio comunitate È™i din nicio miÈ™care literară. Destinul operei sale e de asemenea singular, aproape la fel de ciudat ca opera însăși, poate unic în istoria literară.
În unele povestiri, dar mai ales în Castelul, asistăm la dislocarea ca în vis a proporÈ›iilor timpului È™i ale spaÈ›iului. Drumurile se lungesc, ziua se scurtează, se lasă seara când eroul nu are conÈ™tiinÈ›a trecerii decât cel mult a câtorva ore.
Cercetările au reuÈ™it să stabilească peisajul real care a servit de model Castelului: topografia satului Wossek, de unde se trage familia Kafka, corespunde exact satului descris în Castelul. DrumeÈ›ul sosit într-o noaptede iarnă în satul dominat de un castel, va încerca să se integreze comunității prin slujbă, prietenii, căsnicie. Demersurile sale pentru a se face acceptat seamănă cu rătăcirile sale bâjbâite prin zăpadă, pe drumuri impracticabile, care nu duc nicăieri, sau nu acolo unde vrea să ajungă, de parcă ar fi sub farmecul unui duh rău. Castelul de care depinde totul apare ca un organism cu mii de capete, o birocraÈ›ie impersonală, în care adesea o mână nu È™tie ce face cealaltă, care păstrează secretul absolut cu privire la persoana sau persoanele ce întruchipează conducerea È™i care exercită o autoritate absolută.
Incontestabil, găsim în Castelul destule analogii cu situaÈ›ii istorice reale, È™i există justificări ale interpretării ca operă de critică socială în opinii ale autorului, din fire de partea celor slabi È™i oprimaÈ›i, precum È™i în legăturile avute în tinereÈ›e cu cercuri socialiste.