Friedrich Durrenmatt - Justitie

Friedrich Durrenmatt, născut în Berna (ElveÈ›ia), la 5 ianuarie 1921, a fost un dramaturg È™i prozator elveÈ›ian, care È™i-a scris opera în limba germană, având ca punct central problematica dreptății È™i indurării, tratată în cheie tragicomică È™i grotească.

Cartea "JustiÈ›ie" relatează desfășurarea unei crime al cărei autor este achitat. La începutul romanului sunt trecute în revistă evenimentele ce au dus la eliberarea unui ucigaÈ™ È™i moartea unui om nevinovat. Profesorul Winter este împuÈ™cat în miezul zilei în restaurantul Du Theatre - unul dintre puÈ›inele monumente de arhitectură cu care oraÈ™ul se poate mândri, acesta având o faÈ›adă în stil rococo; de către un deputat milionar, Isaak Kohler, aparent fără un motiv anume. "Just a moment, spuse dr.h.c. Isaak Kihler È™i îi ordonă È™oferului Franz să oprească în față la Du Theatre, coborî, îi spuse să aÈ™tepte un minut, mai arătă cu un gest mecanic cu umbrela spre faÈ›ada eighteenth century, deÈ™i ministrul B nu reacÈ›iona deloc. (...) Fostul consilier cantonal se uită de jur împrejur, păși apoi spre mijlocul sălii, unde la o măsuță stătea profesorul Winter, acaparat de consumarea unui muÈ™chiuleÈ› a la Rossini È™i a unei sticle de Chambertin, scoase un revolver È™i îl împuÈ™că pe membrul PEN Clubului, după ce mai întâi îl salutase cu prietenie, trecu apoi liniÈ™tit prin faÈ›a È™efului de sală care, înlemnit, se holbă la el fără să scoată un cuvânt È™i prin faÈ›a chelneriÈ›elor speriate de moarte...". La doar câteva mese distanță de cel ucis stătea comandantul poliÈ›iei, cu un vechi prieten, care nu a observat absolut nimic din cele petrecute în proximitate. Atunci când s-a auzit împuÈ™cătura, comandantul nu a înÈ›eles pe loc ce se întâmplase, însă s-a ridicat brusc în picioare, răsturnând È™i un scaun pe care, ca un om al ordinii ce era, l-a pus la loc. Când a ajuns lângă Winter, acesta zăcea peste muÈ™chiuleÈ›ul a la Rossini, cu mâna încă încleÈ™tată pe paharul de Chambertin. Comandantul îl examină gânditor cu privirea pe profesorul mort, se uită apoi sumbru la platoul cu cartofi prăjiÈ›i È™i fasole, lăsându-È™i privirea să alunece peste castronul cu salată fragedă, roÈ™ii È™i ridichi, concluzionând: "nu se mai poate face nimic".

Procesul a avut loc în faÈ›a unei CurÈ›i de Apel, în prezenÈ›a a cinci judecători, desfășurându-se cu viteza vântului, la un an după asasinat. Crima avusese loc în public, È™tiindu-se deja cine era vinovat, mai rămăsese să fie stabilit motivul pentru care Isaak Kohler a recurs la acest gest. Raporturile dintre ucigaÈ™ È™i cel ucis au fost dintre cele mai corecte, afaceri nu făcuseră împreună, gelozia era exclusă. Având în vedere această situaÈ›ie stranie, au fost avansate două interpretări: dr.h.c Isaal Lohler ori era bolnav psihic, ori era un monstru amoral, ucigând din pură plăcere de a omorî. În final, fostul consilier cantonal a fost condamnat la douăzeci de ani de închisoare, comportamentul lui Kohler surprinzându-i pe toÈ›i cei prezenÈ›i.

Romanul lui Durrenmatt expune în detaliu planul machiaveic al lui Kohler de a-l convinge pe avocatul Spat să găsească un alt vinovat pentru moartea profesorului Winter, singura modalitate prin care avocatul credea că îÈ™i poate ajuta clientul fiind chiar asumarea responsabilității unui astfel de caz. El intra, începător fiind, în metaforica partidă de biliard a lui Kohler, în care cea mai importantă bilă, cea neagră, purtând numărul 8, este o metaforă a justiÈ›iei.

Cartea "JustiÈ›ie" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Univers (1990) È™i Humanitas (2007).