Romanul “Amurgul idolilor”, “Götzen-Dämmerung”, de Friedrich Nietzsche a apărut în anul 1888 la editura Verlag von C.G. Naumann, din Leipzig, Germania, fiind o altă perspectivă asupra unor concepte dezvoltate de către alÈ›i filozofi, concepte care sunt distruse din fașă de către filosoful german care aÈ™ează toate aceste idolatrizări în sfera unui amurg.
În România, romanul apare în anul 1993, la editura Eta, în format broÈ™at, fiind primită în România ca pe o nouă perspectivă în înÈ›elegerea filosofiei pe care vechii filosofi greci au scos-o în relief în trecut, având parte aici de o “filosofare cu ciocanul”, aÈ™a cum se afirmă în cadrul unui volum reeditat mai târziu.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura Humanitas, 1994, 2001, 2007 È™i 2012, în format broÈ™at sau editura Antet XX Press, 1999 È™i 2010, în format broÈ™at.
Friedrich Wilhelm Nietzsche s-a născut la data de 15 octombrie 1844, în localitatea Röcken, din Regatul Prusiei, fiind un marcant filosof, lingvist, poet, compozitor, pedagog, profesor È™i filolog, întemeietor al curentului existenÈ›ialist, precum È™i a multor altor idei filosofice care au schimbat concepÈ›ii de-a lungul timpului.
Friedrich creÈ™te într-o familie de protestanÈ›i, tatăl acestuia fiind pastor, însă acesta alegând să nege existenÈ›a lui Dumnezeu.
Studiază filosofia la Universitatea din Leipzig, fiind atras de importanta operă a lui Arthur Schopenhauer, iar toate aspectele desprinse din opera acestuia vor avea un rezultat, atunci când ajunge să fie numit profesor la Universitatea din Basel, la frageda vârstă de 25 de ani.
Prima sa operă apare în anul 1862, purtând numele “Fatum und Geschichte”, “Destin È™i istorie”, pentru ca în acelaÈ™i ani, precum È™i anii următori să scrie opere filosofice sau să împărtășească păreri despre opera marilor clasici ai filosofiei.
Pe lângă latura filosofică, Nietzsche, compune È™i câteva opere muzicale, fiind inspirat de Mozart, Haydn, Beethoven, Wagner sau Bach.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de "Homer È™i filologia clasică", 1868, "Dincolo de bine È™i rău", 1886 sau “Ecce Homo”, 1888.
Romanul “Amurgul idolilor”, de Friedrich Nietzsche este un roman care nu se aÈ™ează pe niciun pilon existent în filosofie, romanul fiind din acest punct de vedere unul în care Nietzsche demontează marile idei inovatoare care au dăinuit ani la rândul, având un caracter critic È™i veninos, acesta încercând să distrugă brusc toate aceste idolatrizări, afirmându-se că toate aceste concepte sunt personificate cu un zeu fals care trăieÈ™te din vechile concepte învechite din antichitate.
Nietzsche încearcă din acest punct de vedere să pună cap la cap ce a mai rămas din ideaticele firimituri care răzbat din concepÈ›iile filosofice de până acum, acesta distrugând de la vechile ideologii ale lui Platon, până la ideile ce È›in de educaÈ›ie sau creÈ™tinism È™i chiar până la ideile care înmagazinează spiritul german.
Ca È™i un element definitoriu, filosoful vorbeÈ™te despre raÈ›iune, cea care a dăiunuit È™i încă mai dăiunuieÈ™te de secole, fiind plecată din antichitate , din vechea Grecie, Nietzsche precizând că raÈ›iunea este în antiteză cu instinctul, acesta fiind elementul primordial care te trage în jos dacă luciditatea dispare, instinctul fiind ca o repulsie pe care, dacă nu È™tii să o controlezi, face ca raÈ›iunea să cadă în mrejele ascunse ale instinctului.
AcelaÈ™i lucru se spune È™i despre ideea de morală creÈ™tină, totul fiind încastrat într-un instinct care la un moment dat are puterea de a anihila existenÈ›a creÈ™tinismului, ducând totul la o condamnare a instinctelor care la o anumită intensitate marcantă anulează alte aspecte învățate È™i venerate pe parcurs (“Morala antinaturală, adică aproape orice fel de morală învățată, venerată È™i predicată până acum se întoarce contra instinctelor vieÈ›ii – ea este o condamnare când ascunsă, când fățișă È™i neobrăzată a acestor instincte.”).
Pe de altă parte compatrioÈ›ii lui Nietzsche sunt È™i ei supuÈ™i unei analize dure, toate universitățile din Germania fiind aÈ™ezate pe un spirit învechit, în care nu îÈ™i mai pun întrebări È™i care funcÈ›ionează din instinct È™i din vechile valori cunoscute. Pe scurt, Nietzsche doreÈ™te prin acest roman să distrugă normele È™i să facă loc extazului din faÈ›a vieÈ›ii, lăsând astfel loc pentru simÈ›uri È™i pentru genialitate, iar vechile aspecte aÈ™ează peste filosofie o pâslă de amorÈ›eală intelectuală.