Friedrich Nietzsche - Antichristul

Nietzsche este unul dintre cei mai importanÈ›i filosofi ai tuturor timpurilor È™i, fără teama de a greÈ™i, unul dintre cei mai citiÈ›i astăzi la nivel mondial. Este, ce-i drept, greu să facem un top al gânditorilor, însă numele său s-ar afla cu siguranță în top zece.

Născut în Germania, a exercitat o influență majoră în dezvoltarea literară È™i culturală a patriei sale È™i a È™ocat ori de câte ori a avut ocazia. De la vârste fragede se arată interesat de literatură È™i texte antice È™i îi descoperă pe Platon, Aristotel ori Schopenhauer. Se lasă puternic marcat de tot ceea ce lecturează È™i caută să afle cât mai multe informaÈ›ii despre domeniile care reprezintă interes pentru el. Merge în dese călătorii în È›ară È™i în străinătate, aprofundează politica È™i relaÈ›iile internaÈ›ionale, citeÈ™te tratate È™i legi È™i chiar se gândeÈ™te să îÈ™i găsească un loc de muncă în fragilele instituÈ›ii ale statului. La 1800 însă, situaÈ›ia politico-economică nu era nici pe departe înfloritoare, ba chiar putea fi catalogată drept îngrijorătoare. Adesea, revoltele publice agravau È™i mai mult situaÈ›ia, iar Germania era È›inta marilor puteri est-europene. Toate acestea îl determină pe Nietzsche să se îndrepte către mediul academic, iar la numai 25 de ani este numit profesor al Universității din Basel. PrimeÈ™te cetățenia elveÈ›iană È™i rămâne la catedră o scurta perioadă, căci apar diverse probleme de sănătate È™i este nevoit să abandoneze postul.

Scrie o serie de tratate filosofice, dar este cu precădere interesat de perioada Antichității și face trimiteri la Grecia și cei mai de seamă filosofi ai săi.

„Antichristul” este lucrarea publicată pentru întâia oară în anul 1895 È™i, probabil, cea mai controversată scriere a sa. Tratatul este de-a dreptul impresionant È™i vorbeÈ™te despre tensiunile care au stat la baza formării religiei creÈ™tine. Astfel, Nietzsche este grăitor în expunerea punctului său de vedere È™i ne vorbeÈ™te despre milă È™i neputință, dar È™i despre dogmatismul susÈ›inut de creÈ™tini. Lucrarea nu este nici pe departe una paÈ™nică, ba din contra, este un atac dur asupra acestei religii a sclavilor, după cum a numit-o însuÈ™i autorul. AÈ™adar, Nietzsche ne vorbeÈ™te despre puterea propagandei, despre existenÈ›a unui supraom È™i despre o aÈ™a-numită moarte a lui Dumnezeu. Nu È™tim însă dacă este numai o metaforă, ori daca scriitorul acuză astfel credincioÈ™ii de un fanatism nebun, nemascat.

Lucrarea este structurată în mai multe capitole, iar autorul nu se sfieÈ™te să atingă È™i subiecte sensibile ori să atace resturi întregi. Aceasta va fi perioada cea mai înfloritoare a carierei lui Nietzsche, geniul atins de nebunie, care îÈ™i găseÈ™te sfârÈ™itul tocmai când reuÈ™ise să atingă gloria absolută.

Cartea de față avea să fie tradusă în peste 30 de limbi de circulaÈ›ie internaÈ›ională, iar la noi în anticariat este disponibilă în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Apostrof (1996), Antet (2001), Eta (2000).