Friedrich Nietzsche - Ecce Homo

Unul dintre cei mai cunoscuÈ›i È™i apreciaÈ›i filosofi ai tuturor timpurilor avea să fie Friedrich Nietzsche. Născut în Germania, dar niciodată prea legat de patria sa, È™colit la Basel È™i plimbat prin toate marile capitale ale lumii, avea să cunoască gloria absolută, dar È™i groaza supremă. 

Predestinat să fie un geniu al vremurilor sale, Nietzsche este un personaj ciudat È™i tare controversat. Astăzi, operele sale ating o valoare inestimabilă, dar despre viaÈ›a sa particulară nu se vorbeÈ™te prea mult. Atins de nebunie după ce asistă la o scenă violentă într-o piață din Roma, ajunge să se identifice cu divinitatea ori să se creadă atotputernic È™i omniprezent, iar de aici înainte nimic nu mai poate fi la fel. Ce-i drept, probabil, undeva în subconÈ™tientul său, filosoful s-a asemuit întotdeauna forÈ›elor supreme, forÈ›elor creatoare È™i aici am putea da exemplu zecile de tratate despre religie È™i creÈ™tinism. Nebunia lui Nietzsche începuse, aÈ™adar, mai devreme sau aÈ™a tindem să bănuim. Întreaga sa operă este marcată de trimiterile la omul antic, la asemănarea muritorului de rând cu creatorul. Aici, scriitorul se va baza pe temeinica cercetare întreprinsă de-a lungul anilor, iar rezultatul va fi excepÈ›ional, dar cutremurător. La baza filosofiei lui Nietzsche stă ideea conform căreia creÈ™tinismul este una dintre cele mai rele religii ale omenirii, credinÈ›a care naÈ™te monÈ™tri.

Publicată în anul 1908, cartea intitulată straniu „Ecce Homo” avea să stârnească interesul publicului È™i revolta elitelor. La baza cărÈ›ii stă ideea conform căreia totul în lume porneÈ™te de la om È™i se sfârÈ™eÈ™te cu un om. Filosoful pledează de-a lungul manuscrisului pentru omul liber, omul cunoscător, omul inteligent È™i avid de descoperire. Cumva, plin de aroganță, Nietzsche afirma că el este cel mai bun È™i filosofia lui este singura grăitoare de adevăr. Este, ce-i drept, o concepÈ›ie noua, iar omul a reprezentat subiectul de studiu a prea multe lucrări. Pentru autor, cea mai gravă greÈ™eală este aceea de a fi idealist ori de a te lăsa orbit de credință. Din nou, filosoful vorbeÈ™te despre credinÈ›a că dogmă, că instrument de manipulare. Or, individul este naiv È™i se lasă purtat într-o lume guvernată de legi pe care însă nu le înÈ›elege, nu doreÈ™te ori nu are curajul să le conteste. Din nou, avea, trimiteri la Antichitate È™i la omul liber de atunci. TotuÈ™i, poate Nietzsche dovedi că omul antic era un om mai liber? Nu, nu poate dovedi în acest manuscris, dar trebuie menÈ›ionat că pledoaria sa este cel puÈ›in interesantă. De-a lungul întregii cărÈ›i, filosoful ne prezintă direct parcursul său intelectual È™i drumul pe care l-a ales în carieră, ori ne demonstrează, deÈ™i nu ar fi necesar, cum a devenit cel mai important gânditor al secolului său.

Tratatul ajunge să fie studiat în mai marile universități din întreaga lume, iar filozofia germanului reprezintă un subiect fierbinte È™i intens dezbătută chiar È™i astăzi.

În anticariatul nostru, lucrarea de față se regăseÈ™te în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Dacia (1994), Centaurus (1991).