Intalniri cu oameni remarcabili

George Ivanovich Gurdjieff s-a născut pe 13 ianuarie 1866 în oraÈ™ul ce astăzi poarta numele de Gyumri. Primii ani au vieÈ›ii au fost È›inuÈ›i ascunÈ™i È™i nu se cunosc detalii sigure despre asta, însă È™tim că în tinereÈ›e a călători în Orientul Mijlociu, India È™i Asia Centrală. În 1913 se stabileÈ™te în Moscova unde va fi profesor pentru multă vreme iar după izbucnirea RevoluÈ›iei din Octombrie, se mută în Georgia. Ajuns acolo fondează cu alÈ›i intelectuali " Institutul de Dezvoltare Armonioasă a Omului" unde se făceau adesea rituale È™i suite de muzică. Din 1923 grupul devine cunoscut în FranÈ›a datorită influenÈ›elor artistice È™i la un an distanță în Statele Unite. Nici după zece ani totuÈ™i grupul este închis dar scriitorul îÈ™i va continua activitate pedagogică până ce viaÈ›a îi va lua sfârÈ™it în 1949. Printre cele mai importante opere se numără În căutarea fiinÈ›ei. A patra cale către conÈ™tientă sau Viziuni din lumea reală.
Lucrarea "Întâlniri cu oameni remarcabili" a fost publicată în 1960 în limba rusă. În limba română apare în 1996 la editura RAM, ediÈ›ie ce va fi urmată de Curtea Veche în 2014 È™i 2019.
Gurdjieff a întâlnit mulÈ›i oameni ce l-au impresionat de-a lungul vieÈ›ii aÈ™a că a decis să le dedice o lucrare prin care să le mulÈ›umească. Primul dintre aceÈ™tia a fost tatăl său, apoi preotul armean Pogossian, Soloviev, prietenul său È™i prinÈ›ul Lubovedsky. Pe parcursul descrierii lor, propria poveste de viață începe să de împletească cu diverse episoade ce i-au legat È™i cumva ajung cu toÈ›ii da facă parte din acelaÈ™i univers cunoscut ca "Căutătorii adevărului". Asta însemna că fiecare trebuia să îÈ™i găsească propria cale spirituală dar o căutau împreună pentru că filosofia asupra vieÈ›ii era la fel. Oamenii în general se poartă ca niste maÈ™inării aÈ™a că trebuiau să înveÈ›e să se bucure de tot ceea ce îi înconjoară. Oamenii din epocile trecute au trăit mult mai armonios, poate È™i datorită faptului că nu existau atâÈ›ia factori externi care să îi influenÈ›eze È™i toÈ›i se ocupau cu arta sub diverse forme. Unele capitole au fost adesea considerate de marii critici ca nefiind autobiografice, ci mai degrabă niste poveÈ™ti inventate. De exemplu, autorul precizează că tatăl său i-a cântat Epopeea lui GhilgameÈ™, sau că a luat parte la întâlnirile frăției antice Sarmoung È™i a fost martor la fenomene ezoterice ce s-au sondat cu succes.
Romanul a fost adaptat în pelicula cinematografică unanimă în 1979 de Peter Brook.

sus