Despre limită este a È™asea carte a lui Gabriel Liiceanu. Prima ediÈ›ie a apărut în 1994 la editura Humanitas. Aceasta vine să completeze, într-o oarecare măsură, ceea ce a început Liiceanu în prima sa carte, Tragicul. O fenomenologie a limitei È™i depășirii.
În Depre limită, despre care autorul spune că este o lucrare clasică de filosofie, chiar dacă consideră că poate fi citită de oricine, tema principală de învârte de fapt în jurul libertății. Dacă limita nu ar exista, libertatea nu ar avea sens. Prima limită este însuÈ™i faptul de a fi. De aici derivă limita conÈ™tinÈ›ei, dar È™i finitudinea, despre care Liiceanu scria în Tragicul. Dacă omul este conÈ™tient de finitudinea lui, atunci ce sens mai are încercarea de a-È™i depăși limita?
Pe parcursul lucării, Liiceanu face de fapt ”o apologie a vagului”. Poate cele mai vagi concepte sunt È™i cele mai importante: omul, Dumnezeu, libertatea. Nu putem avea precizie atunci când ne aflăm pe terenul vagului, el este ceea ce ne rămâne după ce am explorat suprafaÈ›a vastă a limitelor. Omul este primul închis de limită. Problema apare atunci când încercăm să ne întoarcem la lucrurile vagi de la limitele precisului. În acest fel, ajungem să stăm în faÈ›a propriei vieÈ›ii sau a celui care ne-a dat iluzia libertății. Chiar È™i atunci, nu putem spune exact de ce ne este teamă È™i nici de ce am ajuns acolo.
Atunci când vorbeÈ™te despre libertate, Liiceanu afirmă că este o limită emancipată, insurecÈ›ională, capabilă să creeze limitaÈ›ii. Limba joacă un rol important în acest caz, întrucât activitatea libertății È™i rezultatul ei sunt exprimate prin aceeaÈ™i familie de cuvinte. EsenÈ›a libertății este ”hotărârea”, prin alegerile noastre dând formă existenÈ›ei È™i un curs propriei vieÈ›ii.
Prin măiestria cu care ne-a obiÈ™nuit, Liiceanu reuÈ™eÈ™te să facă o analiză amănunÈ›ită a libertății È™i în fapt, a limitei. Filosofia lui ne asigură că hotărârile noastre de dau posibilitatea creaÈ›iei infinite È™i ne demostreză cum fiecare destin devine o ”explozie de noutate”, echivalent cu apariÈ›ia unei specii ”in istoria generală a vieÈ›ii”.