Gabriel Liiceanu - Scrisori catre fiul meu

Unul dintre cei mai cunoscuÈ›i filosofi români ai ultimelor două secole este Gabriel Liiceanu. Acesta s-ar născut pe 23 mai 1942 la Râmnicu Valcea È™i s-au făcut remarcat în perioada comunistă  prin interpretarea filosofului german Martin Heidegger. De asemenea, a fost învățăcelul lui Constantin Noica care a avut o influență enormă în stilul său, unii considerându-l precursorul acestuia. După revoluÈ›ie a început să participe la diverse dezbateri publice pe plan politic È™i cultural ceea ce i-au adus statutul de intelectual dar a È™i primit critici tăioase. Începând din 2000, împreună cu Andrei PleÈ™u a susÈ›inut emisiunea televizată "50 de minute cu PleÈ™u È™i Liiceanu" care era bazată pe cultură È™i filosofie.

Cariera sa literară începe în 1975 cu lucrarea "Tragicul. O fenomenologie a limitei È™i depășirii" È™i continuă în stilul filosofic greu de confundat cu titluri precum "Jurnalul de la PăltiniÈ™", "Dragul meu turnător" sau " DeclaraÈ›ie de iubire".

ColecÈ›ia de corespondență "Scrisori către fiul meu" a fost publicată pentru prima oară de către editura Humanitas în 2008. În acelaÈ™i an a mai apărut o ediÈ›ie a aceleiaÈ™i edituri, fiind urmată de cea din 2017.

Ca orice familie, era formată din mamă, tată È™i fiu. Dar ce se întâmplă când problemele se ivesc È™i fiecare se află pe un continent? Tatăl este în America pentru a avea parte de o operatie dificilă, mama în România stă cu sufletul la gură iar fiul este în Japonia. Nu existau telefoane aÈ™a că singurul mod prin care puteau comunica erau scrisorile, 16 la număr. Când ajungi să fi speriat de moarte, începi să filtrezi tot ce este important È™i ce nu, aÈ™a ajunge familia să îÈ›i fie că un lăcaÈ™ de care nu te poÈ›i despărÈ›i. A început să scrie din frica că poate mâine nu va mai fi, pentru a-i da copilului său cele mai bune sfaturi È™i pentru a arăta lumii că până È™i cei mai buni pot să piardă o luptă. Ascunde asta totuÈ™i. Totul pare din perspectiva unui om ce a avut treabă în Tenesse, în niciun caz a unui om ce urma să fie operat pe inimă. VorbeÈ™te despre asta subtil, atinge teme precum iubirea față de sine , de mamă, de oameni în general, dar atât. După ce totul reuÈ™eÈ™te decide sa plece în Japonia pentru a-l vedea pe Ștefan, iar de aici capitolele se transformă în pură filosofie pentru că "astea sunt riscurile de a avea un tata filosof". Totul se normalizează pentru că dispare disperarea de a nu-l mai vedea, È™i acum devine un monolog al oricărui părinte ce are grijă de copilul său. De la sfaturi despre viaÈ›a în cuplu, până la clasicul "Când ai de gând să te laÈ™i de fumat?", Liiceanu transformă finalul într-un text cu tente hilare care îÈ™i propune să ne aducă pe făgaÈ™ul normal.