Nuvela realistă “La vulturi” de Gala Galaction, a apărut pentru prima dată în anul 1912 în revista “ViaÈ›a românească”, opera fiind publicată aici la cererea lui Garabet Ibrăileanu.
Nuvela apare, mai apoi publicată în volum, în anul 1914, sub numele de “BisericuÈ›a din Răzoare”, fiind publicată de editura “VieÈ›ii RomâneÈ™ti”, din IaÈ™i.
Printre alte edituri care au publicat nuvela, putem aminti de editura Tineretului, din colecÈ›ia Biblioteca Școlarului, 1962, în format broÈ™at, editura Ion Creangă, din colecÈ›ia Biblioteca pentru toÈ›i copiii, 1980, 1988 în format cartonat È™i broÈ™at, editura Porus, 1993, în format broÈ™at, editura Albatros, din colecÈ›ia Lyceum, 1995, în format broÈ™at sau editura Gramar din colecÈ›ia Pagini alese, 1995, în format broÈ™at.
Gala Galaction, pe numele real, Grigore PiÈ™culescu, s-a născut la data de 16 aprilie 1879, în satul DideÈ™ti, din judeÈ›ul Teleorman, fiind un însemnat scriitor, preot ortodox sau profesor de teologie, de origine aromână, fiind cel care a oferit o traducere a Bibliei din greacă È™i ebraică.
Acesta creÈ™te în familia unui țăran, căsătorit cu fiica unui preot, ducând o viață grea, dar îndreptată spre rugăciune.
Termină studiile elementare în satul său natal È™i la RoÈ™iorii de Vede, pentru ca din 1890 să intre la Liceul NaÈ›ional “Sfântul Sava”, din BucureÈ™ti.
Din anul 1898, studiază filosofia la Universitatea din București, iar mai apoi termină studiile teologice la Universitatea din Cernăuți.
Publică cu precădere articole bisericeÈ™ti, dar È™i traduceri ale acestora, iar mai târziu, scrie la îndrumarea lui Tudor Arghezi articole pentru revistele “Cronica” È™i “Spicul”.
Prima sa operă, apare în anul 1900 È™i prezintă o lucrare sinistră despre ispita demonică, operă publicată sub numele de “Moara lui Călifar”.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Papucii lui Mahmud”, 1931, “Doctorul Taifun”, 1933, “La răspântie de veacuri”, 1935 sau “RiÈ›a CrăiÈ›a”, 1942.
Nuvela realistă “La vulturi” de Gala Galaction, prezintă un moment crucial din istoria neamului nostru, anume unele evenimente cu tentă dramatic, care s-au petrecut în timpul RevoluÈ›iei din anul 1821.
Povestea se petrece într-un sat, departe de civilizaÈ›ie, la poalele Culmii Scripetelui, pe valea Iablănicioarei, unde se înalță peste pământ doar câteva case, iar cea mai mare dintre ele fiind cea a lui Dănilă È™i a lui Ozun, care luptă cot la cot cu Tudor Vladimirescu.
Dănilă este prezentat ca având un caracter puternic, datorită faptului că a reuÈ™it să îÈ™i întemeieze o gospodărie de fiecare dată după ce a fost distrusă de turci, iar acum nepoÈ›ii acestuia, fiii lui Ozun, erau în grija Agripinei.
Dănilă trăia în munÈ›i ca staroste la o stână, iar în momentul în care liniÈ™tea este spulberată de trecerea turcilor care distrug totul în jur, se naÈ™te în sufletul Agripinei, un fapt marcant de bravură, în care aceasta uită de orice altceva È™i îÈ™i ia copiii, pe Măriuca, pe Vlad È™i pe PăunaÈ™ È™i fug spre stâna unde trăia bătrânul.
Pe drum, aceasta trece pe lângă un izvor, pentru a nu fi auzite È›ipetele copiilor, ajungând în cele din urmă într-o poiană de unde începea stâna.
În poiană, aceasta îl ascunde pe PăunaÈ™ într-o căpiță È™i rămâne cu ceilalÈ›i doi, fiind epuizată din cauza drumului anevoios. În acel moment, Dănilă apare, Agripina rămânând cu Ozun, iar Măriuca merge cu bătrânul după PăunaÈ™, care nu este de găsit, fiind răpit de vulturi È™i ucis.
Finalul este tragic È™i prezintă momentul în care Dănilă se roagă divinității, o rugă plină de jale, ridicând către eternitate cuvinte care cer un destin mai uÈ™or pentru neamul cel mult încercat.
Opera prezintă elemente populare întâlnite È™i în alte opere, printre care mama eroină, care îÈ™i dă viaÈ›a pentru copiii ei sau strigătele de jale, elemente desprinse din tradiÈ›iile din moÈ™i strămoÈ™i. Pe de altă parte, opera propune o dimensiune simbolică, aici vulturii fiind reprezentaÈ›i de cei trei duÈ™mani, turc, rus È™i austro–ungar, duÈ™mani care au sfâÈ™iat un viitor român, iar toată această încercare de ascundere a copiilor de turci, din partea Agripinei, reprezintă efortul pe care Èšara Românească îl face, în încercarea de a salva ce se mai poate din ghearele cotropitorilor.