George Balaita - Lumea in doua zile

„Tot ce scriu e un exerciÈ›iu de proză”, spunea George Bălăiță, romancierul clasic al României contemporane. Născut în Bacău È™i È™colit la BucureÈ™ti, Bălăiță cochetează de mic cu literatura, religia È™i istoria. Mai târziu, se va îndrepta către studiul È™tiinÈ›elor exacte, dar se va întoarce spășit la marea sa dragoste: proza. Scrie mult, la început fără noimă È™i fără să urmărească o acÈ›iune clară sau un personaj bine definit. Treptat, îÈ™i găseÈ™te liniÈ™tea în documente vechi, manuscrise despre filosofia antică, ori alte tratate de istorie a civilizaÈ›iei.

DeÈ™i pasionat de lumea veche, operele sale sunt actuale È™i ancorate în secolul XXI. Redactor È™ef adjunct la Ateneu pentru o vreme, George Bălăiță se prindă prin lumea bună a României, ia parte la fel È™i fel de evenimente „mondene" È™i cunoaÈ™te oameni care îi vor schimba percepÈ›ia despre viitor. InfluenÈ›at de tot ce citise È™i ce văzuse, reuÈ™eÈ™te să se concentreze asupra unor aspecte fundamentale ale lumii, pe care ulterior le va trata în manuscrisele sale. Studiul lui Goethe sau al rusului Maxim Gorki îl va marca puternic È™i îl va trezi la viaÈ›a din reveria meditativă în care căzuse.

Spirit nestatornic, Bălăiță întreprinde numeroase călătorii în străinătate, de unde îÈ™i culege sursele de inspiraÈ›ie. Sub impresia occidentalismului, încă neajuns în România, scriitorul îÈ™i începe primul jurnal.

Revenind la romanele sale, fără teama de a greÈ™i, unul singur avea să îi aducă un renume pe piaÈ›a naÈ›ională de carte, „Lumea în două zile”.

Apărut pentru prima dată în 1975, romanul este un elogiu adus vieÈ›ii, dar È™i o metamorfoză a spiritului. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale opere: Polirom (2004), Prietenii CărÈ›ii (1993), Minerva (1993).

În centrul acÈ›iunii se află un funcÈ›ionar important, bătrân È™i obosit de sistem, Antipa. De la început È™i până la sfârÈ™it, acesta se află într-o permanentă căutare È™i luptă cu toÈ›i È™i toate.

Aici Bălăiță ne aminteÈ™te cumva de James Joyce È™i al lui „Portret al artistului la tinereÈ›e”, dar la o scară mai mică. ÎnÈ›elegem că în viaÈ›a lui Antipa se zbat două lumi, fiecare guvernată de o entitate, una mai puternică decât cealaltă.

Astfel, viaÈ›a trăită de Antipa este când plictisitoare È™i monotonă, când antrenantă È™i vioaie. Fără să È™tim, pătrundem alături eroul nostru într-o lume fără sfârÈ™it, ori într-o viață fără viață, într-un spaÈ›iu gri, măcinat de gânduri È™i îndoieli.

Întreg manuscrisul este o călătorie fascinantă, dar lentă È™i statică cumva către regăsire. Urmărim evoluÈ›ia unui singur personaj, dar, în acelaÈ™i timp, îi urmărim regresul. Roman progresist È™i plin de metafore È™i simboluri ascunse, avea să stârnească numeroase controverse la data apariÈ›iei. Ulterior, talentul de prozator neimplicat în acÈ›iune al lui Bălăiță, avea să fie puternic apreciat în cercurile literare din BucureÈ™ti È™i din È›ară.