Romanul “Cartea nunÈ›ii”, de George Călinescu, a reprezentat primul roman scris de autor în stilul balzacian pe care l-a venerat în decursul vieÈ›ii. Primul capitol al romanului a apărut în revista “România literară”, în anul 1932, fiind însă intitulat iniÈ›ial “Ursitoarele”.
Mai târziu, în anul 1933, apare È™i ultimul foileton, reprezentând ultimul capitol al romanului în revista “România literară”, pentru ca în acelaÈ™i an să apară È™i volumul de debut la editura “Adevărul”, de această dată sub numele de “Cartea nunÈ›ii”. Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura “Eminescu”, 1972, editura “Facla”, 1989 sau “Cartex 2000”, 2006.
George Călinescu s-a născut la data de 19 iunie 1899, în BucureÈ™ti, fiind unul dintre cei mai de seamă critici, scriitori, publiciÈ™ti È™i istorici literari români ai secolului XX, fiind marele autor al amplei opere critice literare “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”.
Este considerat, alături de Titu Maiorescu È™i Eugen Lovinescu, cel mai important critic literar român din toate timpurile, cochetând cu toate creaÈ›iile literare, chiar dacă È™i-a dedicat mare parte din viață criticii literare.
În anul 1907, la vârsta de opt ani, a fost înfiat de familia Călinescu, acesta purtând până atunci numele familiei naturale (ViÈ™an).
Primele clase primare le parcurge la IaÈ™i È™i la BucureÈ™ti, apoi urmează cursurile liceului “Gheorghe Lazăr”, pentru ca în anul 1919 să frecventeze cursurile “Facultății de Litere È™i Filozofie”, din BucureÈ™ti, fiind licenÈ›iat în anul 1923.
Devine mai târziu profesor de limba italiană în diverse licee bucureÈ™tene È™i timiÈ™orene, pentru ca mai târziu să obÈ›ină o bursă în Italia pentru doi ani.
În anul 1926, frecventează cenaclul “Sburătorul” al lui Eugen Lovinescu, unde citeÈ™te primele sale creaÈ›ii, pentru ca în anul 1929 să se căsătorească cu Alice Vera, iar povestea plină de amuzament a primei lor întâlniri să fie detaliată în romanul “Cartea nunÈ›ii”.
Debutează în 1926 în revista “Universul literar”, iar mai apoi colaborează cu diferite reviste importante ale epocii, cum ar fi “Gândirea” sau “ViaÈ›a literară”. Între anii 1933 È™i 1934, conduce revista ieÈ™eană “ViaÈ›a literară”, publicând autori importanÈ›i ai epocii.
Printre cele mai notabile opere ale autorului, putem aminti de „ViaÈ›a lui Mihai Eminescu", 1932, “Enigma Otiliei”, 1938, “Istoria literaturii române de la origini până în prezent”, 1941, “Bietul Ioanide”, 1953, sau “Scrinul negru”, 1965.
Romanul “Cartea nunÈ›ii”, de George Călinescu, este un roman realist, de dragoste, scris în stilul operelor lui Balzac, fiind doar o mică piesă din complexitatea operelor semnate de marele romancier francez.
Romanul prezintă o poveste de dragoste citadină, desfășurată în BucureÈ™ti, între Jim, în vârstă de 25 de ani, student la Paris È™i Vera, cea pe care o întâlneÈ™te în tren, în urma unei călătorii, È™i pe care o sărută atunci când trenul traversează un tunel. Acest moment rămâne stingher, acÈ›iunea romanului fiind concentrată pe alt plan, È™i anume al prezentării casei familiei lui Jim din strada Udricani.
În casă locuieÈ™te atât mama sa, Magdalina, cât È™i unchii È™i mătuÈ™ile acestuia, unchiul Silvestru, domnul Popescu, soÈ›ul Caterinei, Mali, Agepsina, Lisandrina, Ghenca, Fira, Chiva È™i Iaca.
Silvestru, fiind profesor de istorie, surprinde un tânăr încercând să copieze la un examen È™i îi confiscă oracolul, iar, mai apoi, tânărul îÈ™i roagă sora să meargă acasă la profesor È™i să îi recupereze oracolul.
Se dovedeÈ™te că acea fată era chiar Vera Policrat, fata pe care Jim a întâlnit-o în tren, iar aceasta se îndrăgosteÈ™te de el, înfiripându-se o frumoasă poveste de dragoste.
Pe celălalt plan al romanului, ne este prezentată casa cu molii, mătuÈ™ile lui Jim care erau superstiÈ›ioase È™i nu ieÈ™eau din casă, dar È™i povestea tragică a lui Silvestru, care nu a avut noroc în dragoste È™i care, în urma unei împrejurări nefericite află că este steril È™i, cuprins de gânduri negre, se sinucide.
Averea, în final, le revine celor doi tineri căsătoriÈ›i, care rămân în casa cu molii, iar mătuÈ™ile sunt mutate în altă casă mai îndepărtată.
Opera prezintă o frescă a societății bucureÈ™tene, realizând o analiză mai amplă a trăirilor psihologice a personajelor, având mai multe conotaÈ›ii, de la cea erotică, la cea dramatică, socială, psihologică, arhitecturală sau umoristică, aspecte pe care autorul le concentrează într-o operă cu “statut” în literatura română.