Enigma Otiliei, scrisă de George Călinescu, este primul roman citadin de tip balzacian, apărut în anul 1938. IniÈ›ial romanul s-a numit PărinÈ›ii Otiliei, însă a fost schimbat la insistenÈ›ele editorului. În ediÈ›ia publicată de Editura Agora, romanul apare în forma lui autentică. După anul 1947 cartea a fost reeditată cu multiple modificări însemnate, impuse de ideologia comunistă prin instituÈ›ia cenzurii. Sub această formă, coruptă putem spune, a continuat să circule până astăzi.
În Enigma Otiliei Călinescu zugrăveÈ™te lumea micii burghezii bucureÈ™tene de până în Primul Război Mondial, cu toate personajele ei, exceptând-ul pe Leonida Pascalopol, intelectual È™i mare moÈ™ier. Toată atmosfera este autentică, nimic inventat, cu o impresie de experiență treptată, exact în ritmul vieÈ›ii sinuos È™i surprinzător.
Din punct de vedere al compoziÈ›iei, romanul se constuieÈ™te prin înÈ™iruirea unor tipare umane. Pe de o parte în prin plan este Felix È™i procesul de formare al acestuia, iar pe de altă parte sunt celelalte personaje È™i formarea acestora în cadrul social burghez al capitalei.
Interesantă este È™i confruntarea a două lumi distincte: cea "veche" È™i "cea nouă". Lumea veche este caracterizată de o scară de valori deÈ™uete, dar controlată de aspectul material (mărul discordiei fiind reprezentat de moÈ™tenirea substanÈ›ială a lui MoÈ™ Costache Giurgiuveanul), de care doar oportunistul însă inteligentul Stănică RaÈ›iu profită. De partea cealaltă regăsim lumea nouă, formată din tineret, axată pe idealism È™i valori superioare: sudentul Felix Sima, exponent deosebit al universității È™i medicinii naÈ›ionale, Leonida Pascalopol rafinat È™i intelectual aristocrat, Otilia Mărculescu frumoasă È™i seducătoare.
Finalul cărÈ›ii este închis, urmat de un epilog. Simetria acestuia cu începutul se realizează prin descrierea străzii È™i a casei lui Costache Giurgiuveanu din perspectiva exterioară a lui Felix, în două momente diferite ale existenÈ›ei sale. Romanul se încheie cu aceeaÈ™i replică a unchiului său: „nu, nu stă nimeni aici, nu cunosc”, amintită de Felix.