Cartea Istoria literaturii române scrisă de George Călinescu, a apărut ca o prescurtare a ediÈ›iei princeps din 1941 - Istoria literaturii române de la origini până în prezent.
Această carte nu este o simplă prescurtare a ediÈ›iei mari È™i nu scuteÈ™te de lectura celei dintâi, dimpotrivă, e un adaos în scopul de a rezuma impresiile generale. Nu sunt aici biografiile, amănuntele de istorie literară. Materia a fost prelucrată È™i, dacă în multe locuri cititorul va regăsi caracterizări din ediÈ›ia mare, asta vine de acolo că un adevăr nu poate fi exprimat decât cu aceleaÈ™i cuvinte.
La apariÈ›ia acestei cărÈ›i s-a pus foarte acut problema raporturilor scriitorului cu viaÈ›a, È™i dacă se cuvine ca artistul să rămână în "turnul de fildeÈ™" sau să coboare în vâltoarea vieÈ›ii. Ne întoarcem mereu la problema "artă pentru artă" ori "artă cu tendință". Realmente, n-a fost niciodată vreun conflict între viață È™i artă È™i discordia e un efect al echivocării termenilor. Autorul ca om trebuie să aibă idei È™i atitudini È™i să le trăiască intens. Cu cât trăieÈ™te mai intens cu atât suntem mai siguri că va fi în stare să priceapă aspecte tot mai adânci ale existenÈ›ei.
Opera lui George Călinescu nu avea practic un model european, există foarte puÈ›ine asemenea opere de sinteză, o istorie a literaturii engleze Histoire de la littérature anglaise (1864) scrisă de Hypolitte Taine, È™i una a literaturii franceze cu ilustraÈ›ii a lui Gustave Lanson. Călinescu a combinat cele două surse È™i a obÈ›inut un hibrid extrem de interesant. Cu menÈ›iunea că nici o istorie literară europeană de autor nu-È™i propunea acest obiectiv extrem de ambiÈ›ios de a duce istoria literaturii de la origini până în prezentul momentului scrierii ei. Evident G. Călinescu a avut avantajul unei relative scurtimi a istoriei literaturii române, care explodează la noi după revoluÈ›ia paÈ™optistă.