Publicată pentru întâia oară în 1932, opera lui Călinescu aduce în prim plan povestea geniului etern, Mihai Eminescu.
Născut în 1850 în BotoÈ™ani, Mihai Eminescu avea să devină unul dintre cei mai cunoscuÈ›i scriitori români la nivel internaÈ›ional. Poet înclinat către romantism, critic literar È™i gazetar la ziarul Timpul, lasă în urma sa opere de o însemnătate extraordinară. ViaÈ›a i-a fost întotdeauna urmărită, căci poetul făcea parte din clasa intelectualilor, cei mai persecutaÈ›i de securiÈ™tii vremurilor.
Urmând cursurile prestigioasei universități din Viena, fiind influenÈ›at puternic de filozofia lui Hegel, Eminescu publică primele versuri, iar cariera sa începe să înflorească. Mai târziu, pleacă să studieze la Berlin, iar perioada petrecută pe meleaguri nemÈ›eÈ™ti îi va servi drept sursă de inspiraÈ›ie pentru operele de mai târziu.
Scrierile sale au evoluat treptat, iar poeme precum „Luceafărul” sau „Floare albastră” sunt cele mai studiate opere ale autorului.
George Călinescu, bun prieten de al său, evocă în biografia de aproximativ 400 de pagini întreaga existentă a scriitorului, scoÈ›ând în evidență capacitatea extraordinară de cultivare a ideilor È™i geniul eminescian absolut. De la copilăria trăită între BotoÈ™ani È™i IpoteÈ™ti, la controversa privind adevărata dată a naÈ™terii lui Eminescu până la iubirea pentru Veronica Micle, toate acestea sunt notate magistral în cartea semnată de Călinescu.
Poeziile lui Eminescu s-au născut din suferință, spune Călinescu. Pentru societatea vremurilor, romantismul era cumva considerat desuet, însă universul lui Eminescu era diferit, etern, fără margini. Temele abordate de acesta au făcut înconjurul lumii, iar versurile i-au fost publicate È™i studiate pretutindeni.
Obsesia eminesciană pentru o dragoste neîmplinită este punctul de plecare al mai multor poezii, iar natura È™i mult iubitul tei apar ca elemente decorative.
Se spune că toate geniile au o doză de nebunie, care se transformă în forță atunci când posesorul vrea să creeze. AÈ™adar, Eminescu a fost un geniu, dar a izvorât oare geniul din nebunie? Călinescu nu lămureÈ™te aceste aspecte, deÈ™i oferă numeroase detalii intime din viață lui Eminescu, ori descrie evenimente necunoscute lumii sau presei. Boala lui Mihai Eminescu, apărută în mod misterios, episoadele maniaco-depresive menÈ›ionate în dosarul său medical È™i diagnosticul sumbru în urma căruia este închis în sanatoriul doctorului ȘuÈ›u, sunt pasajele tulburătoare ale manuscrisului. Aflăm, aÈ™adar, că scriitorul suferea din pricina unor răni mai vechi, că iubirea pentru Veronica îl macină, iar mintea nu părea să îi dea ascultare.
La finele biografiei, cititorii rămân plăcut impresionaÈ›i, căci au avut prilejul să îl cunoască mai bine pe cel mai mare poet al României. Misterul morÈ›ii sale însă nu va fi elucidat în această carte, nici în următoarele, el va dăinui până în zilele noastre. Istoricii È™i criticii literari au subliniat că sfârÈ™itul lui Eminescu a survenit din cauze naturale, însă conspiraÈ›ioniÈ™tii sunt de părere că acesta a fost ucis.