George Cosbuc - Vestitorii primaverii

George CoÈ™buc, născut la 20 septembrie, în Hordou, a fost un poet, scriitor È™i critic literar român, membru al Academiei Române din anul 1916. El însuÈ™i mărturisea despre începuturile sale literare faptul că: "Cea dintâi poezie am publicat-o la vârstă de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am È™i nici nu È™tiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneÈ™ti."

Poezia "Vestitorii primăverii" face parte din literatura scrisă pentru copii, adică acele creaÈ›ii literare care prin intermediul profunzimii mesajului, al gradului de accesibilitate, dar È™i al nivelului de realizare se dovedesc capabile să intre în relaÈ›ie afectivă cu cititorul lor. În cadrul funcÈ›iei artistice se evidenÈ›iază următoarele coordonate, È™i anume: coordonata cognitivă sau informativă, care face referire la acele informaÈ›ii din cadrul textului literar care compun mesajul acestuia - în poezia lui CoÈ™buc identificandu-se informaÈ›ii despre primăvară, schimbările din natură, informaÈ›ii despre păsările migratoare, dar È™i succesiunea anotimpurilor; coordonata estetică, care pune în valoare virtuÈ›ile estetice ale limbajului eului liric - în "Vestitorii primăverii" frumosul regăsindu-se în reîntoarcerea pasărilor călătoare; È™i coordonata formativă - mesajul artistic al operei lui CoÈ™buc fiind reprezentat de sentimentele eului liric,  de dragostea față de natură È™i păsările migratoare, dar È™i de dragostea de È›ară, exprimând puternic apartenență față de È›ara natală.

"Dintr-alte țări, de soare pline,/Pe unde-aÈ›i fost È™i voi străine,/VeniÈ›i, dragi păsări, înapoi/VeniÈ›i cu bine!/De frunze È™i de cântec goi,/Plâng codrii cei lipsiÈ›i de voi."

Prima strofă a poeziei pune accentul pe imaginea vizuală a țărilor calde, acolo unde migrează pasările la începutul ierni, a căror întoarcere este aÈ™teptată cu nerăbdare de eul liric, aducând cu ele seninătate È™i bucurie. Verbul imperativ "veniÈ›i", solicită păsărilor călătoare întoarcerea pe tărâmul țării noastre, deoarece, fără ele, copacii sunt triÈ™ti È™i goi, atâta datorită absenÈ›ei frunzelor, cât È™i a păsărilor, ele reprezentând "vestitorii primăverii", prin intermediul versurilor primei strofe explicându-se alegerea titlului.

"În zarea cea de veci albastră/Nu v-a prins dragostea sihastră/De aceea ce-aÈ›i lăsat? Nu v-a fost dor/De È›ara voastră?/N-aÈ›i plâns văzând cum trece-n zbor/Spre miazănoapte nor de nor?"

Strofa a doua prezintă "zarea cea de veci albastră" ca pe singura legătură a neamului românesc cu păsările călătoare, norii fiind percepuÈ›i de către eul liric ca niÈ™te transmițători de gânduri È™i de stări de apartenență. În versurile poeziei predomină sentimentul de nostalgie de care este cuprins eul liric, regăsindu-se È™i în conÈ›inutul versurilor celei de-a treia strofe.

Ultimele două strofe prezintă bucuria exaltată a eului liric la vederea stolurilor de păsări care revin în È›ara noastră. "Și-acum veniÈ›i cu drag în È›ară!/Voi revedeÈ›i câmpia iară,/Și cuiburile voastre-n crâng!/E vară, vară!/AÈ™ vrea la suflet să vă strâng,/Să râd de fericit, să plâng!". Structura repetitiva "e vară, vară!" descrie bucuria nestăvilită a eului liric, prin faptul că a venit vara reieÈ™ind faptul că s-a realizat un ciclu complet al anotimpurilor, ceea ce presupune reînvierea naturii, fapt ce produce o emoÈ›ie foarte puternică, exteriorizată în trăiri antitetice contrare: "Să râd de fericit, să plâng!"

Cartea "Vestitorii primăverii" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în cinci ediÈ›ii, È™i anume: Ion Creanga (1977), Ametist (1995), Tineretului (1968), Ametist 92 (1997) È™i Tineretului (1978).