George Mihail Zamfirescu este acel scriitor realist al României din perioada interbelică, cel care avea să zugrăvească în operele sale străzile prăfuite È™i cartierele mărginaÈ™e ale BucureÈ™tiului. Născut È™i crescut în capitală, Zamfirescu le-a văzut pe toate, le-a trăit pe toate È™i, mai târziu, le-a dat mai departe cititorilor avizi de lectură. Profund în scriere, condus de patriotism È™i realism, oferind o atenÈ›ie deosebita laturii psihologice a personajelor sale, Zamfirescu realizează adevărate capodopere.
Scriitorul ne vorbeÈ™te despre iubire, desfrâu È™i violență, despre religie, tradiÈ›ie È™i moarte, despre nebunie È™i singurătate, iar capacitățile sale de evocare vor fi apreciate de către criticii literari de pretutindeni.
Zamfirescu scrie mult, studiază mult È™i se axează îndeosebi pe o nouă specie literară, comedia cu accente tragice, care îl va propulsa în rândul celor mai importanÈ›i scriitori români.
În „Maidanul cu dragoste”, Zamfirescu nu îÈ™i schimbă stilul literar, ba din contră. Apărut pentru prima dată în 1933, structurat în două volume, romanul cucereÈ™te prin acÈ›iune susÈ›inută, mister È™i realism. În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale romanului, dintre care amintim: Cartea Românească (1936), NaÈ›ionala Ciornei (1945), Orizonturi (2002), ȘtiinÈ›a (1993), Litera (2009).
AcÈ›iunea se petrece în zona Basarab a BucureÈ™tiului, care este înfățiÈ™ată asemenea unui stabiliment de nebuni, după cum indică însuÈ™i autorul. O adunătură de oameni, de toate vârstele, provenind din culturi È™i țări diferite, sunt reuniÈ›i într-o mahala mizerabilă. VieÈ›ile lor se întrepătrund, iar poveÈ™tile sunt conectate între ele într-o relatare de zile mari.
Avem astfel personaje care mai de care mai interesante È™i mai colorate, fără nume sau trecut. Familiile trăiesc în case vechi, îÈ™i duc amarul de pe o zi pe alta, trudesc până în zori în fabrici comuniste È™i îÈ™i îngrijesc după puteri odraslele.
Familia PuiÈ™or, căci doar porecla le-o cunoaÈ™tem, sunt în centrul acÈ›iunii. Ei trăiesc, la fel ca ceilalÈ›i, într-o permanentă luptă pentru supravieÈ›uire. În aceleaÈ™i condiÈ›ii deplorabile, îi regăsim È™i pe ceilalÈ›i locuitori ai cartierului mărginaÈ™. Astfel, rusul Ivan, grecoaica Salomia, oloaga Mădălina, È›iganca Safta sau hoÈ›ul Fane, bat străzile cartierului în lung È™i-n lat, muncesc È™i se hrănesc la comun, ba chiar dezvoltă pasiuni misterioase unii pentru ceilalÈ›i.
În acest cadru tragic È™i burlesc, Zamfirescu portretizează viaÈ›a în sărăcie cruntă È™i aduce la suprafață problemele, grijile È™i fericirile mărunte ale celor necăjiÈ›i. Se nasc astfel conflicte mocnite, amantlâcuri misterioase, iubiri sortite eÈ™ecului ori certuri aprige.
Traiul în mahalaua lui Zamfirescu este parcă rupt dintr-un scenariu de film, iar personajele par desprinse din comediile mute cu Stan È™i Bran. Pitorescul È™i umanul se întâlnesc în această naraÈ›iunea deosebită, plină de peripeÈ›ii È™i contraste, iar publicul rămâne încântat de prestaÈ›ia fabuloasă a personajelor.