George Orwell - Vagabond prin Paris si Londra

George Orwell, pe numele real de Eric Arthur Blair, s-a născut pe  25 iunie 1903 în India È™i a decedat pe 21 ianuarie 1950 în Marea Britanie. A studiat la o universitate foarte bine văzută la acea vreme, de limba engleză, această limbă învățând-o de la mama sa de la o vârstă fragedă. După absolvire, se angajează timp de un an în poliÈ›ia imperială indiană, însă i se pare mult mai atrăgător să scrie articole în ziare, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna bine privite. În 1933 publică primul roman, ”Vagabond prin Paris si Londra” care este primit foarte bine de criticii vremii.

Autorul a luptat pe front în Spania È™i fost decorat caporal, participând la ofensivele din Aragon È™i Huesca precum È™i la revoltele civile. Imediat după se întoarce în Huesca, are onoarea de a comanda un pluton de 30 de oameni. Se întoarce în Anglia după ce suferă un accident grav È™i moare de tuberculoză la vârsta de 46 de ani.

”Vagabond prin Paris È™i Londra” a fost publicat în ianuarie 1933 la editura Victor Gollancz, prima ediÈ›ie în limba română apărând abia în 1994 la editura R. A. I. Pe site-ul nostru poÈ›i găsi È™i varianta în limba engleză publicată la editura Penguin Books în 2001.

Romanul este o parte a biografiei autorului, după cum deja suntem obiÈ™nuiÈ›i. George, un englez pe la 20 de ani, trăieÈ™te într-un hotel plin de gândaci È™i mizerie în Cartierul Latin din Paris. Negăsind de muncă, el începe să predea limba engleză È™i să scrie articole care rar sunt publicate È™i îi aduc mult prea puÈ›ini bani. SituaÈ›ia sa financiară se duce de râpă după ce câteva camere sunt jefuite, inclusiv a lui, È™i ajunge să trăiască cu doar 6 franci pe zi. Ghinionul îl urmăreÈ™te în continuare: cu ultimii bani îÈ™i cumpără lapte dar până să îl bea, un gândac se înfruptă din el.

Ajunge la disperare È™i apelează la vechiul său prieten din armată, Boris, care la fel ca el trăieÈ™te într-un apartament jalnic È™i speră la zile mai bune. DiferenÈ›a dintre ei era atitudinea pozitivă a bărbatului care era convins că el È™i George îÈ™i vor găsi de muncă È™i se vor scălda în bani. Încearcă zile întregi să se angajeze, sperând ca măcar să spele vasele la unul dintre restaurantele din zonă, însă nicăieri nu se făceau angajări.

În curând Boris este forÈ›at să evacueze apartamentul È™i încearcă să fugă fără a mai plăti chiria. Nu reuÈ™eÈ™te, aÈ™a că cei doi îÈ™i amanetează chiar È™i pelerinele de ploaie pentru a-È™i putea cumpăra ceva de mâncare. Încearcă să scrie articole politice, să deschidă un restaurant, dar cum ghinionul încă îl bântuie, rămâne din nou pe străzi. În toată agonia, cei doi sunt angajaÈ›i la un hotel, unde li se pare prea multă muncă pe o sumă modică de bani. George rezistă o lună È™i pleacă când Boris ajunge patronul restaurantului. Se angajează la un alt hotel, însă aici trebuie să lucreze 17 ore pe zi. Se întoarce la Londra È™i începe să facă diverse munci gospodăreÈ™ti pentru o familie bogată, însă ajunge È™i de aici în stradă trăind la mila trecătorilor.