George Sand - Lelia

George Sand a fost o scriitoare È™i jurnalistă franceză, ce se numără printre cei mai prolifici autori, de-a lungul carierei literare publicând peste 70 de romane È™i 50 de volume din diverse genuri literare.

Cartea "Lelia", publicată pentru prima oară în anul 1833, face parte din romanele filosofice È™i feministe ale lui George Sand. Romanul o are în prim-plan pe Lelia, o femeie dornică de libertate, iubire È™i pace, dar care eÈ™uează de fiecare care dată înainte de a le obÈ›ine. În prima sa ediÈ›ie, cea publicată în anul 1833, romanul este împărÈ›it în cinci părÈ›i. Prima parte a romanului începe cu un schimb epistolar între un tânăr poet, pe nume Stenio, È™i o femeie de vârstă mijlocie, Lelia, ale cărei origini È™i istorie sunt necunoscute. Stenio este condus de o dragoste pasională pentru Lelia, de care, totuÈ™i, se teme È™i pe care nu reuÈ™eÈ™te să o înÈ›eleagă. Uneori, în anumite momente, aceasta pare rece, insensibilă, cinică, în timp ce în altele dezvăluie o sensibilitate foarte fina È™i o reală capacitate de compasiune. Uneori îi dă speranÈ›e lui Stenio, în timp ce alteori îl respinge. Foarte curând, Stenio începe să o vadă tot mai des în compania unui alt bărbat, Trenmor, care îi inspiră frica prin aspectul său palid, fiind chiar mai insensibil decât Lelia, tânărul poet nereusind să-È™i ascundă gelozia. Aceasta încearcă să îl liniÈ™tească pe Stenio spunându-i că nu are de ce să fie gelos, povestindu-i mai multe despre Trenmor în scrisorile următoare. Între timp, cei doi ajung să se cunoască, gelozia tânărului poet diminuându-se. Trenmor o sfătuieÈ™te pe Lelia să nu se mai joace cu sentimentele băiatului, deoarece riscă să-l omoare din cauza insensibilității ei. Aceasta însă rămâne sceptică, iar în timpul unei plimbări întâi îl acoperă cu sărutări pe Stenio, ca mai apoi să îl respingă, ceea ce îl supară pe acesta. PuÈ›in mai târziu, Lelia se îmbolnăveÈ™te de holeră, medicul care ar fi trebuit să o trateze fiind destul de sceptic în ceea ce priveÈ™te puterea medicinei, sfătuind-o să nu facă nimic în privinÈ›a bolii. Este chemat È™i un preot, Magnus, care se pare că a remarcat-o pe Lelia de multe ori în timpul predicilor sale, fiind îndrăgostit nebuneÈ™te de ea. Dupa lungi ezitări, îi mărturiseÈ™te acestea ce simte pentru ea, în final ajungând să plece, convins că moartea ei este inevitabilă.

A doua parte a cărÈ›ii îl găseÈ™te pe Stenio plimbându-se în munÈ›i, acolo unde îl întâlneÈ™te pe preotul Magnus, care este încă înnebunit de iubirea ce o simte pentru Lelia, aflând cu stupoare că aceasta nu a murit de holeră. Stenio È™i Lelia continuă să corespondeze prin scrisori, având discuÈ›ii ample despre Dumnezeu È™i viitorul umanității. Leila dezvoltă o filosofie de viață pesimistă, conform căreia omenirea se îndreaptă spre propria-i distrugere, în timp ce Stenio credea în ideea unui posibil progres È™i a unei "providenÈ›e".

Imediat ce a fost publicat, romanul a stârnit reacÈ›ii extrem de puternice, majoritatea negative, doar câÈ›iva critici scriind articole favorabile romanului. Într-unul dintre ele, ce a apărut în "Revue de Paris" în august 1833, se evidenÈ›iază originalitatea formală a cărÈ›ii: "Este un roman? Nu este mai mult o poezie? Dacă este un roman, atunci este un roman frumos, atât ideal, cât È™i senzual; daca este o poezie, atunci este o poezie frumoasă, atât infernală, cât È™i cerească". În continuarea articolului, romanul lui Sand este considerat o "operă complet byronică", asigurând publicul că "succesul literar al Leliei nu este pus la îndoială". 

Cartea "Lelia" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Leda (2004), Cugetarea (1930), Corint (2015) È™i Calmann Levy (1894).