Poet, publicist È™i prozator, George Topîrceanu a fost membru corespondent al Academiei Române. ÎÈ™i începe È™coala primară la BucureÈ™ti, iar, mai târziu, se înscrie la Colegiul Matei Basarab. Se arată fățiÈ™ interesat de literatură clasică È™i istoria străbunilor, dar nu È™tie încă ce drum să apuce. Spre terminarea liceului, se angajează funcÈ›ionar la Casa Bisericii, unde rămâne o bună bucată de vreme. Primele încercări literare datează din perioada liceului, când scrie poezii È™i proză scurtă, pe care le publică în gazeta È™colii sub pseudonimul G. Top.
Angrenat în viaÈ›a culturala È™i pendulând între IaÈ™i È™i BucureÈ™ti, începe să scrie la un jurnal, pe care îl va publica în anii bătrâneÈ›ii. PorneÈ™te într-o călătorie interesantă în jurul Europei È™i cunoaÈ™te oameni È™i locuri ce îi vor servi drept sursă de inspiraÈ›ie. ZăboveÈ™te la Sofia È™i, mai apoi, petrece o primăvară la Viena, unde exploatează izvoarele istorice austro-ungare.
ÎntreÈ›ine o corespondență interesantă cu Garabet Ibrăileanu È™i, sub influenÈ›a acestuia, publică câteva articole cu tentă politică. Izbucnirea Primului Război Mondial îi încurcă planurile lui Topîrceanu, iar creaÈ›ia sa literară stagnează. Mobilizat, ajunge să participe la campania din Bulgaria pentru ca, mai apoi, să revină la viaÈ›a simplă de la BucureÈ™ti. Ororile războiului È™i sărăcia sunt câteva elemente care îl vor marca pretutindeni.
După această perioadă, Topîrceanu renunță la romantismul desuet È™i la metaforele simple. ÎÈ™i îndreaptă astfel atenÈ›ia spre o exprimare mai profundă È™i reuÈ™eÈ™te să surprindă publicul.
„Balade vesele È™i triste”, „Migdale amare” sau „Scrisori fără adresă” sunt doar câteva dintre cele mai apreciate scrieri ale poetului. Acum, spre vârsta maturității, Topîrceanu îÈ™i găseÈ™te inspiraÈ›ia È™i îÈ™i defineÈ™te stilul. Astfel, poezia lui Topîrceanu este simplă, dar atât de complexă. Personajele sale sunt fie oameni, fie vietăți, iar natura este întotdeauna cadrul în care se desfășoară intriga. Poetul pune mare accent pe relaÈ›ia dintre om È™i pământ, pe legătura dintre real È™i metafizic. AÈ™adar, la Topîrceanu totul se desfășoară într-o armonie superbă, într-o relaÈ›ia de interdependență. Notele de tristeÈ›e se îmbină frumos cu melancolia È™i veselia, iar tabloul final este de-a dreptul fascinant.
Poetul se È›ine departe de politică È™i îÈ™i păstrează părerile doar pentru sine, evită pe cât posibil să intre în mizeria întreÈ›inută de regimul comunist. Târziu, în anii bătrâneÈ›ii, va declara că a fost adesea îndrumat să scrie proză politică, dar a refuzat.
Poeziile lui Topîrceanu vor fi adaptate pentru piese de teatru, iar elevii îl vor studia pe poet încă din clasele primare. Poetul obÈ›ine premii importante È™i este tradus în mai multe limbi străine. Numele lui Topîrceanu urcă alături de cei mai mari autori ai României, iar moÈ™tenirea culturală lăsată de acesta este incredibilă.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale operei lui Topîrceanu, după cum urmează: Cartea Românească (1987), Minerva (1986), Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (1953).