Georges Bataille - Partea blestemata

George Bataille, născut la 10 septembrie 1897 la Billom, în regiunea Auvergne, a fost al doilea fiu al unui tată sifilitic, orb, care în final a paralizat. A studiat la Reims, obÈ›inând diploma de bacalaureat la Epernay, în anul 1914. DeÈ™i nu a crescut într-un mediu religios, s-a convertit la catolicism, devenind un catolic devotat timp de aproximativ nouă ani.

A urmat "École Nationale des Chartes din Paris", absolvind in februarie 1922 cu o teza de licenta intitulata "L'ordre de la chevalerie, conte en vers du xiiie siècle, avec introduction et notes". Dupa absolvire, s-a mutat la Scoala de Studii Avansate Spaniole din Madrid. Fondator al mai multor reviste si grupuri literare, opera literara a lui Bataille este compusa din numeroase lucrari de literatura, atropologie, sociologie si numeroase eseuri despre mistica economiei, poezie, filosofie, arte si erotism.

A fost relativ ignorat în timpul vieÈ›ii, chiar dispreÈ›uit de contemporani precum Jean-Paul Sartre, însă, după moartea sa a avut o influență considerabilă asupra unor autori precum Michel Foucault, Philippe Sollers È™i Jacques Derrida, influenÈ›a sa fiind resimÈ›ită cel mai mult în opera fenomenologică a lui Jean-Luc Nancy.

Printre cele mai cunoscute romane ale lui Bataille se numără "Histoire de l'œil" (1928), "L'expérience intérieure" (1943), "La Part maudite" (1949), "Ma Mère" (1966), "Le Bleu du ciel" (1957), etc.

Cartea "Partea blestemată", publicată în anul 1949, este o teorie 'economică generală', sintetizând elemente etnografice, mitice, religioase, economice È™i politice. La publicare cărÈ›ii, autorul declara faptul că a lucrat 18 ani la elaborarea acesteia. Gândită pe o perioadă lungă de timp, această carte pune bazele unei teorii extrem de ambiÈ›ioase, care va rămâne neterminată. Autorul caută să lege diferitele dimensiuni ale sistemelor vii, de la legile cosmice, la experinÈ›ele personale, inclusiv structurile societăților umane. Plecând de la studiul lui Mauss despre dar, Bataille consideră drept fundament al sistemului său 'excesul', partea ce prisoseÈ™te 'partea blestemată', cea care trebuie cheltuită/irosită, pe care întemeiază o analiză superioară metodelor economice clasice sau marxiste, bazate pe conceptul de acumulare.

Eseul este împărÈ›it în cinci părÈ›i: "Introducere teoretică în economia generală", "Datele istorice (I) - Societatea consumării", "Datele istorice (II) - Societatea de întreprindere militară È™i societatea de întreprindere religioasă", "Datele istorice (III) - Societatea industrială", "Datele prezente", având È™i o anexă, în care este abordată noÈ›iunea de cheltuire.

Bataille spune chiar de la începutul cărÈ›i: "Cine va avea răbdarea, dar È™i curajul de a citi cartea mea, va găsi în cuprinsul ei studii elaborate după toate regulile unei raÈ›iuni ce nu renunță la sine, soluÈ›ii la anumite probleme politice ce purced dintr-o înÈ›elepciune tradiÈ›ională, dar se va izbi È™i de afirmaÈ›ii precum aceasta: actul sexual este, în timp, ceea ce tigrul este în spaÈ›iu."

În acest eseu, Bataille urmăreÈ™te să reintegreze activitatea umană în ecosistemul terestru, bazându-se pe legile biologiei È™i ale fizicii. Pentru aceasta, apelează la sfaturile prietenului său, fizicianul nuclear Georges Ambrosino. Autorul pleacă de la următoarea observaÈ›ie: energia supraabundentă a soarelui condiÈ›ionează exuberanÈ›a vieÈ›ii pe Pământ. De asemenea, "activitatea umană nu poate fi redusă în întregime la procese de producÈ›ie È™i conservare". Utilizarea excesului de energie este cauza schimbării profunde în sistemele vii.

În anexa cărÈ›ii, autorul abordează conceptul de "cheltuieli", demonstrând că principiul însuÈ™i al vieÈ›ii este reprezentat de "cheltuielile neproductive". Organismele vii primesc de la soare mai multă energie decât au nevoie. Această energie în exces poate fi folosită pentru creÈ™terea organismului, dar daca excesul nu poate fi absorbit complet, o parte din această energie trebuie cheltuită într-un mod neproductiv.

Cartea "Partea blestemată" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Institutul European (1994) È™i Art (2008).