Confesiunile unui cafegiu

Lucrare emblematică a literaturii moderne, avea să cucerească audienÈ›a È™i să surprindă cititorul cu o rememorare a vechilor timpuri. Regimul comunist avea să terorizeze România 25 de ani, iar căderea lui CeauÈ™escu nu a însemnat neapărat o redare imediată a libertății. Scrierea aduce în prim plan povestea lui Gheorghe Florescu, legendarul cafegiu al capitalei, care îÈ™i făcea veacul pe strada Hristo Botev, la numărul 10.
În timpuri în care cozile la pâine, unt È™i alte alimente de bază erau uriaÈ™e, cafeaua era un adevărat lux pentru locuitorii de rând ai României. Aici, pe strada cu pricina, se reunea elita țării, care se aÈ™eza la taclale ore-n È™ir, în faÈ›a vreunei ceÈ™ti aburinde de cafea. Actori, medici, oameni de litere È™i poeÈ›i, cu toÈ›ii se reuneau la cafenea È™i conversau despre una, despre alta. Adesea, îÈ™i făceau apariÈ›ia È™i câÈ›iva din oamenii partidului, ori reprezentanÈ›i ai Securității, iar zarva creată era celebră în paginile gazetelor locale.
Florescu descrie în paginile lucrării sale fenomenale cum a reuÈ™it să se strecoare în acest cerc select È™i povesteÈ™te cu ardoare cum se vede lumea comunistă de cealaltă parte a baricadei.
Scrierea debutează brusc, cu o descriere nemaipomenită, iar trimiterile către scena politică sunt diverse È™i pline de graÈ›ie. După cum ne-a obiÈ™nuit, Florescu face o introducere voluminoasă È™i ne descrie viaÈ›a trăită-n comunism, cu bune È™i rele. Acesta ne vorbeÈ™te despre cozile imense de la alimentare, despre obsesia societății pentru cultul personalității conducătorului, despre odele care i se aduceau lui CeauÈ™escu, despre titulatura falsă a Elenei, despre intelectualii urmăriÈ›i de securitate, despre cenzură È™i, în cele din urmă, despre neputință.
Societatea românească în tot ansamblul său este surprinsă extraordinar în cele aproximativ 300 de pagini ale scrierii. Cumva, Florescu ne poartă prin viaÈ›a de zi È™i prin viaÈ›a de noapte a BucureÈ™tiului comunist. Case de toleranță, rachiu ieftin, femei frumoase, prostituate celebre È™i un iz de mahala, care domneÈ™te pretutindeni – acestea sunt principalele elemente ale scrierii de față. Opera ne conduce într-o vreme pe care mulÈ›i dintre noi nu am trăit-o, dar o cunoaÈ™tem prin intermediul poveÈ™tilor bunicilor È™i părinÈ›ilor noÈ™tri. TotuÈ™i, epopeea ne vorbeÈ™te mult È™i despre cafea, acea licoare magică extraordinară, care ne încântă gusturile È™i care atât de greu se găsea în acele veacuri. Suntem cuprinÈ™i de povestire È™i o urmărim până la final. Facem plimbări scurte din cafenea în cafenea È™i trăim comunismul prin ochii unui cafegiu înrăit.
Povestea se bifurcă la un moment dat È™i capătă È™i mai multe nuanÈ›e cu aspect politic, pe care le urmărim cu ardoare. Florescu este jovial în descriere, greu de domolit în afirmaÈ›ii È™i puternic angrenat în situaÈ›iile descrise. Personajele sale sunt inspirate din realitatea pe care a trăit-o, iar fantezia este subtil introdusă în text. Cititorul va fi surprins de exprimarea lui Florescu, de maniera în care acesta descrie situaÈ›ii, vremuri È™i oameni, È™i-l va urmări cu ardoare până la ultimul paragraf.
Pe site-ul nostru, la numai un click distanță, cartea este disponibilă în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Humanitas (2008), Humanitas (2009).

sus