Despre Gheorghe Gheorghiu-Dej
Născut pe 8 noiembrie 1901 la Bârlad, fiu al lui Tănase ÅŸi al Anei Gheorghiu, Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost lider al Partidului Comunist Român, prim-ministru al ţării între anii 1952 ÅŸi 1955 ÅŸi preÅŸedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române din 1961 până în 1965. După Primul Război Mondial a devenit revoluÅ£ionar, intrând în rândul comuniÅŸtilor, aflaÅ£i în ilegalitate atunci, în 1930. Pentru implicarea în greva muncitorilor de la uzinele CFR GriviÅ£a a primit o pedeapsă de 12 ani muncă silnică, însă a evadat din închisoare în august 1944 ÅŸi a fost numit secretar general, adică liderul oficial, al Partidului Comunist odată cu evenimentele de la 23 august 1944. Până în 1946 a fost pus în funcÅ£ia de ministru al comunicaÅ£iilor, în perioada aceasta având un rol important în a-l da la o parte pe Nicolae Rădescu din poziÅ£ia de prim ministru ÅŸi a constitui un grup exclusiv de comuniÅŸti la conducerea ţării. A anihilat toate partidele istorice ÅŸi a participat la forÅ£area abdicării lui Mihai I de pe 30 decembrie 1947. A urmat indicaÅ£iile sovieticilor, canalizând dezvoltarea industriilor în direcÅ£ia impusă de aceÅŸtia, iar în 1952 a devenit prim-ministru, adoptând politici economice ÅŸi relaÅ£ii cu lumea occidentală, care avea altă abordare a intereselor ei în România. În 1950 a semnat decretul de înfiinÅ£are a lagărelor de muncă menite torturării celor care se opuneau regimului, iar în 1952 a semnat rezoluÅ£ia care instituia ÅŸi pedepsele cu domiciliu forÅ£at sau exil intern pentru cei care nu ajunseseră în coloniile de muncă - aici erau incluÅŸi nu doar studenÅ£ii sau oricine ar fi vizitat vreo bibliotecă străină sau ar fi ascultat vreun post de radio străin, ci ÅŸi, de exemplu, rude de sex feminin ale foÅŸtilor legionari sau artiÅŸtii care nu se supuneau directivelor comuniste în creaÅ£ia lor. În 1952 i s-a permis să îi înlăture de la conducerea partidului pe comuniÅŸtii vechi - Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu. În 1955 Gheorghe Gheorghiu-Dej a renunÅ£at la poziÅ£ia de prim-ministru, dar în 1961 a ocupat funcÅ£ia echivalentă de preÅŸedinte al Consiliului de Stat.
La doi ani Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost înfiat de un unchi din MoineÅŸti, judeÅ£ul Bacău, unde a făcut ÅŸcoala primară, lucrând apoi într-o fabrică de cherestea, apoi la o Å£esătorie ÅŸi cu meÅŸteri dogari din Piatra NeamÅ£ ÅŸi MoineÅŸti. În continuare a devenit electrician, studiind la societatea petrolieră Steaua din MoineÅŸÅ£i, lucrând apoi la GalaÅ£i, Câmpina, Dej, în ultimul oraÅŸ ajungând în urma unui transfer disciplinar făcut din cauza acuzaÅ£iilor de agitaÅ£ie comunistă, de acolo ÅŸi luându-ÅŸi porecla adăugată numelui. A fost căsătorit ÅŸi a avut două fiice, una dintre ele actriţă în perioada comunistă. Gheorghe Gheorghiu-Dej a murit pe 19 martie 1965 de cancer la plămâni.