Gib I. Mihaescu - Nuvele

Cunoscut pentru romane precum „Rusoaica” sau „Donna Alba”, Gheorghe Mihăescu este unul dintre cei mai apreciaÈ›i scriitori români. Decorat cu numeroase premii È™i distincÈ›ii pentru operele sale, dar È™i pentru acÈ›iuni de curaj în favoarea patriei sale, Gib reuÈ™eÈ™te să surprindă publicul chiar È™i astăzi.  Absolvent al È™colii de subofiÈ›eri, participant la Primul Război Mondial, Mihăescu îÈ™i descoperă de mic pasiunea pentru scris.

De la vârste fragede manifestă interes față de istorie È™i literatură critică. CunoaÈ™te mai multe limbi străine È™i face cercetare asupra unor operelor unor clasici ai literaturii universale. Este atras îndeosebi de scriitori ruÈ™i, iar manuscrisele lui Dostoievski îl vor urmări pretutindeni. Urmărind cariera marelui Dostoievski, îÈ™i construieÈ™te personajele È™i scrierile în aceeaÈ™i direcÈ›ie. Temele dostoievskiene sunt adesea folosite de Gib, iar atmosfera apăsătoare È™i misterioasă se păstrează în toate romanele sale.

La vârsta de 30 de ani are deja în palmares numeroase nuvele, tratate È™i romane, iar numele său este cunoscut în BucureÈ™tiul interbelic. DeÈ™i vremurile sunt grele, iar viaÈ›a scriitorilor nu este nici pe departe una tihnită, Mihăescu se încăpățânează să scrie, dorind È™i sperând să poată trăi doar din acest „obicei". Pleacă o bună bucată de vreme la Paris, dar aici reuÈ™eÈ™te doar să îÈ™i risipească toate economiile, fapt care îl aruncă într-un nou tumult al emoÈ›iilor, iar prăpastia depresiei îl pândeÈ™te din nou. Întors la BucureÈ™ti, începe să scrie la cel mai de preÈ› roman al său, „Donna Alba”, È™i nu se opreÈ™te până nu obÈ›ine parafa unei edituri È™i îl publică.

 În 1928 scrie seria de nuvele care include manuscrisele „Visul", „Vedenia" È™i „Grandiflora". Acestea se regăsesc în rafturile anticariatului nostru în numeroase ediÈ›ii, dintre care amintim: ErcPress (2005), Tineretului (1969), Minerva (1979).

Acestea vor fi primite cu un succes răsunător pe piaÈ›a de carte, iar cititorul va fi uimit de acest nou Gib Mihăescu. Dacă în „Zilele È™i nopÈ›ile unui student întârziat”, autorul dă dovadă de stângăcie È™i de lipsa tehnicii, de această dată îÈ™i depășeÈ™te limitele.

Urmând tiparul dostoievskian, poveÈ™tile sale sunt tulburătoare, dramatice È™i emoÈ›ionante. Gib scrie despre oameni, fapte È™i momente care l-au influenÈ›at È™i marcat de-a lungul scurtei sale călătorii prin viață. Personajele nuvelelor sale sunt realiste, trăiesc emoÈ›ii intense, iubesc pasional È™i sunt urmărite de fantomele trecutului. La Mihăescu nimeni nu este cine vrea să pară, iar demascarea are întotdeauna loc spre finalul operelor. Ororile la care a fost martor de a lungul Primei ConflagraÈ›ii Mondiale vor lăsa urme adânci, iar scriitorul se confruntă cu lungi pasaje depresive. Sub influenÈ›a unor medicamente împotriva depresiei reuÈ™eÈ™te să scrie mare parte din operele de mai târziu. Deseori, Gib Mihăescu face o analiză psihologică deosebită a personajelor sale, iar prin intermediul acestora reuÈ™eÈ™te cumva să îÈ™i alunge frustrările.

Probabil, Gib Mihăescu ar fi lăsat României o moÈ™tenire culturală remarcabilă, dar destinul a avut alte planuri. La doar 41 de ani, scriitorul este răpus de tuberculoză, boala care îl chinuia de câÈ›iva ani. Numele său merge mai departe, iar colegiul din Drăgășani avea să fie denumit în cinstea sa.