Giovanni Papini - Chipuri de oameni

Giovanni Papini s-a născut pe 9 ianuarie 1881 în oraÈ™ul italian FlorenÈ›a în familia unui fost soldat republican. Dragostea familiei nu prea a fost prezentă în viaÈ›a sa aÈ™a că pentru a umple acest gol, a început să citească foarte mult încă din copilărie. La 17 ani devine institutor È™i bibliotecar iar un an mai târziu înfiinÈ›ează cu prietenii săi  formaÈ›iunea "Liberi cugetători" ce avea tendinÈ›e anarhice È™i idealiste. Trei ani mai târziu începe să coopereze cu revista "Il Leonardo" unde va scrie articole despre marii filosofi ai Europei. În acelaÈ™i timp va fi redactor pentru "Il Regno", o revistă naÈ›ionalistă unde acesta a reuÈ™it să se lanseze. Publică Tragicul cotidian, apoi prima carte filosofică Amurgul filosofilor în 1906. În 1911 publică împreună cu Giovanni Amendola revista "L'anima" ce va deveni rapid dovada futurismului florentin. Se va distanÈ›a de acest curent odată cu anii È™i va fi dovedit în cartea Memoriile lui Iddio ce va exprima cu brutalitate nihilismul È™i anticreÈ™tinismul din el. A început să îÈ™i caute religia È™i a devenit catolic, cu această ocazie publicând ViaÈ›a lui Hristos ce a avut un succes enorm în întreaga lume. În următorii ani se va alătura miÈ™cării fasciste È™i va deveni unul dintre scriitorii oficiali ai regimului. În 1937 când va publica "Istoria literaturii italiene" va scrie pe primele pagini o dedicaÈ›ie pentru Benito Mussolini. După Al Doilea Război Mondial a început să i se reproÈ™eze faptul că este un susÈ›inător al fasciÈ™tilor însă asta nu i-a schimbat opinia politică. Era susÈ›inut de catolicii tradiÈ›ionaliÈ™ti È™i a continuat să publice, iar ceea ce nu a reuÈ™it în timpul vieÈ›ii, au publicat ei post mortem. Papini îÈ™i are sfârÈ™itul pe 8 iulie 1956 în oraÈ™ul natal È™i va rămâne în istorie ca un scriitor, activist, filosof È™i istoric ce a reuÈ™it să schimbe pe alocuri cultura italiană.

ColecÈ›ia de povestiri "Chipuri de oameni" a fost publicată pentru prima dată în limba italiană în anul 1940. În limba română apare în 1995 la editura Corint, ediÈ›ie ce va fi urmată de cea din 2005.

Papini era un observator, È™i cu această ocazie s-a gândit să îÈ™i noteze cum diferiÈ›i oameni îÈ™i trăiesc viaÈ›a. Treisprezece povestiri cu personaje principale diferite, poeÈ›i, filosofi sau vânzători, cu toÈ›ii au avut È™ansa de a avea propriul capitol. Cu o tentă filosofică È™i parabolică, autorul reuÈ™eÈ™te să ne introducă într-o lume dispărută de mai bine de câteva secole.