Giovanni Papini - Gog

Gog este un roman satiric scris de autorul italian Giovanni Papini È™i publicat pentru prima dată în anul 1931 de British London. La noi a apărut iniÈ›ial la Editura Socec în anul 1940, ulterior fiind publicat de Edituri precum Polirom È™i Univers. GăsiÈ›i majoritatea ediÈ›iilor È™i la noi în Anticariat.

Giovanni Papini a fost un jurnalist, eseist, romancier, nuvelist, poet, critic literar È™i filosof italian. Fondator al jurnalelor Leonardo (1903) È™i Lacerba (1913), el a privit întotdeauna literatura ca pe o armă de acÈ›iune È™i a dat scrierilor sale un ton foarte tăios. DeÈ™i s-a autoeducat, Papini a fost considerat un editor È™i scriitor foarte influent, un deschizător al futurismului italian È™i a participat la miÈ™carea literară tânără a Italiei. Succesul literar al acestuia a început cu Amurgul filosofilor (Il Crepuscolo dei Filosofi) publicat în 1906 È™i cu romanul autobiografic Un om sfârÈ™it (Un Uomo Finito) publicat în anul 1913. Aproape dispărut de pe harta literaturii mondiale după moartea sa, în mare parte din cauza alegerilor sale de ordin ideologic, Papini a fost mai târziu re-evaluat È™i apreciat. În anul 1975, scriitorul argentinian Jorge Luis Borges l-a numit "autorul pe nedrept uitat".

Cu o scurtă introducere, Papini dezvăluie Gog ca un pachet de hârtii ce îi sunt prezentate de Goggins, un excentric milionar american, pe care l-a întâlnit într-un azil de nebuni particular, în timpul unei vizite la o cunoÈ™tință. Papini ezită în a numi romanul drept unul de memorii, sau cu atât mai puÈ›in o operă de artă. La publicare l-a văzut ca pe o scriere ce ar putea avea valoare la un moment dat, în studiul umanității.

Gog se îmbarcă drept ajutor de bucătar pe un vas american la vârsta de 16 ani È™i printr-o serie de afaceri reuÈ™eÈ™te să devină unul dintre cei mai bogaÈ›i oameni din America, la sfârÈ™itul Primului Război Mondial, când decide să se retragă din afaceri pentru a se devota călătoriilor pentru a descoperi fericirea. Restul romanului conÈ›ine peste 90 de menÈ›iuni, majoritatea sub 3 pagini lungime, despre anii în care Gog a călătorit prin întreaga lume È™i despre oamenii pe care i-a întâlnit, unii dintre ei de geniu, alÈ›ii idealiÈ™ti. Printre aceÈ™tia se numără unele dintre cele mai mari nume ale tuturor timpurilor precum: Freud, Edison, Einstein, Henry Ford, H. G. Wells, George Bernard Shaw, Lenin. Cu toÈ›i aceÈ™tia Gog are audienÈ›e private È™i le notează gândurile.

De-a lungul romanului descoperim È™i un anumit tip de umor, Papini ducând o noÈ›iune la extremele sale, dar nenumăratele întrevederi cu aceste personaje monomaniace duc la momente de monotonie într-un final. Fiecare dintre personajele din carte este un exemplu al ridicolului, iar sfârÈ™itul cărÈ›ii lasă impresia cititorului că nu a aflat nimic nou, practic.

Dacă acceptăm ficÈ›iunea experimentală ca pe o formă de artă serioasă, Gog se dovedeÈ™te a fi mai de succes din punct de vedere al experimentului decât al ficÈ›iunii.

La apariÈ›ie, cartea lui Papini a fost privită destul de rău, mai ales în Marea Britanie unde publicul se dovedea a fi de greu de mulÈ›umit. Cu timpul însă, oamenii au redescoperit nuanÈ›ele mai mult sau mai puÈ›in subtile ale Gog-ului, iar cartea È™i-a ocupat locul de căpătâi în literatura mondială.