Giovanni Papini - Martorii patimilor

Giovanni Papini este unul din cei mai importanÈ›i scriitori italieni de la începutul secolului al XX-lea. El a avut o evoluÈ›ie cu totul aparte, provenind dintr-o familie modestă. PerserverenÈ›a È™i autodidacticismul, însă, l-au transformat într-un filosof deosebit de apreciat. Printre lucrările sale se numără È™i cunoscutul roman „Martorii Patimilor”, apărut pentru prima dată în 1937. El a fost tradus în limba română câÈ›iva ani mai târziu, în 1941, la editura Cugetarea Georgescu Delafras. A continuat să fie reeditat la alte edituri (Orizonturi, Romana, Pro Editura È™i Tipografie), ediÈ›ii care se găsesc spre vânzare pe site-ul Anticariatului Printre CărÈ›i.

„Martorii patimilor” pune în discuÈ›ie un subiect adesea dezbătut È™i controversat, È™i anume patimile Domnului Iisus Hristos. Romanul urmăreÈ™te, în fapt, È™apte poveÈ™ti, ale căror protagoniÈ™ti sunt personaje cunoscute din Biblie. În prima povestire, personajul central este Iuda Iscarioteanul, apostolul care îl vinde pe Iisus Hristos. Papini descrie întreg procesul ispitirii cu o măiestrie extraordinară, de la trăirile de la început ale apostolului, când acesta nu se poate dezice de Învățătorul său, până când ajunge, treptat, să fie ispitit printr-un È™iretlic diavolesc. În viziunea scriitorului italian, Iuda este „sărutat” de un necunoscut, sărut care „îl eliberează” de tot ce îl copleÈ™ise până atunci, È™i astfel diavolul se contopeÈ™te în fiinÈ›a lui Iuda. Urmează apoi povestirile lui Barabba, tâlharul pe care Pilat îl eliberează în locul lui Hristos, la alegerea iudeilor, È™i a lui Malhus, pe numele său Ezechil, stăpânit de ură împotriva lui Petru pentru că acesta îi tăiase o ureche. A patra povestire urmăreÈ™te destinul lui Simon Cirineanul, cel care duce, alături de Iisus, crucea acestuia până pe Golgota. El nu este însă creÈ™tin cu adevărat È™i face acest lucru mai mult din teama de a se opune soldaÈ›ilor. Nici mai târziu Simon nu se schimbă, deÈ™i se mândreÈ™te cu fapta sa. El are un sfârÈ™it la fel de tragic precum cel al lui Malhus: este considerat creÈ™tin È™i ucis alături de alÈ›i martiri.

A cincea povestire îl are ca protagonist pe Caiafa, preotul care a permis răstignirea lui Iisus. Întâmplările din povestirea lui Papini urmăresc transformarea sa după uciderea lui Iisus. Văzând că apostolii, îndeosebi Ioan È™i Petru, provăduiesc pogorârea Domnului, el încearcă întâi să-i asuprească, însă apoi este cuprins de nebunie. El se consideră martir, fiind singurul care a avut tăria să-L ucidă pe Fiul Domnului. A È™asea povestire urmăreÈ™te evoluÈ›ia lui Pilat după răstignire. După mai multe gesturi necugetate, el este forÈ›at să meargă în exil, unde îÈ™i va găsi sfârÈ™itul, încercând permanent să-È™i spele păcatele. Ultima, È™i poate cea mai captivantă dintre povestiri, are ca protagoniÈ™ti două personaje fictive, pe rabinul Sabbatai ben Șalom È™i pe Papa Celestin al VI-lea. Ei duc tratative importante, rabinul promiÈ›ându-i papei că toÈ›i evreii se vor converti la creÈ™tinism dacă toate poveÈ™tile din Biblie care arată rolul lor în răstignirea lui Iisus vor fi È™terse.

PoveÈ™tile din „Martorii Patimilor” au un puternic caracter moralizator. Construind o intrigă deosebită, după o perioadă lungă de studiu, Papini reuÈ™eÈ™te să captiveze cititorul È™i ridică întrebări care necesită mult timp de analiză. Scriitorul italian ne demostrează încă o dată puterea literaturii sale de a surprinde emoÈ›iile È™i sentimentele personajelor sale È™i de a arăta, prin acÈ›iunile lor, că dreptatea va triumfa în cele din urmă.