Giuseppe Tomasi di Lampedusa - Ghepardul

Ultimul PrinÈ› de Lampedusa, Giuseppe Tomasi, s-a născut în Palermo pe 23 decembrie 1896. A studiat acasă până la 14 ani, apoi s-a mutat la Roma È™i a început facultatea de drept. Nici nu a început bine anul că a fost chemat în armată È™i prins de armata Austro-Ungariei. A fost È›inut captiv în Ungaria dar a reuÈ™it să scape È™i să ajungă în Sicilia la mama sa. Au petrecut mult timp împreună, au călătorit, apoi a reînceput studiile. În 1957 a fost diagnosticat cu cancer de plămâni È™i a decis să scrie memoriile familiei sub forma unui roman. AÈ™a a apărut singura carte scrisă È™i publicată ”Ghepardul” care spune prin ce a trecut el È™i familia sa de-a lungul anilor. A mai scris È™i câteva nuvele care nu au ajuns în atenÈ›ia publicului dar merită menÈ›ionate ”Profesorul È™i sirena” È™i ”Scrisori din Londra È™i Europa”.

Romanul ”Ghepardul” a fost publicat original în limba italiană de către editura Feltrinelli în 1958. După ce două edituri au refuzat publicarea cărÈ›ii, autorul a decis că asta va fi ultima È™ansă È™i aÈ™a a ajuns unul dintre cele mai importante romane din literatura modernă italiană. În limba română au apărut următoarele ediÈ›ii: Minerva, 1973; Editura pentru Literatură Universală, 1964; Humanitas, 2011, 2017 È™i 2003.

Ne aflăm în Sicilia anilor 1860 când revoltele sociale È™i politice erau în floare. Familia Salinas, o familie cu un impact puternic asupra societății, locuieÈ™te într-un palat la periferia oraÈ™ului Palermo. Arhitectura acestuia este de vis, statuete, vitralii, dar cel mai important, tavanul care este pictat cu zeități antice ce È›in în mână scutul familiei în formă de ghepard. Capul familiei, Fabrizio, zis È™i PrinÈ›ul, este din ce în ce mai nemulÈ›umit de familia sa È™i de întreaga clasă nobiliară care se duce pe apa sâmbetei. După ce îÈ™i spune rugăciunea, începe să se gândească la ce schimbări politice ar trebui făcute în Sicilia pentru ca totul să meargă strună însă majoritatea se opune. De supărare, îi face o vizită prostituatei preferate dar fericirea va fi scurtă pentru că a doua zi dimineață nepotul său îl vizitează pentru a-l anunÈ›a că ar vrea să se înroleze cu ”rebelii”. Fiicele sale, Angelica È™i Concetta, devin ceea ce el nu È™i-ar fi dorit niciodată È™i asta îi avansează starea de nemulÈ›umire. Nepotul său urmează să se căsătorească cu Angelica iar acest pact va fi mai mult un beneficiu politic pentru familie decât o bucurie. Se mută la reÈ™edinÈ›a familiei unde vor petrece cea mai frumoasă perioadă din viaÈ›a lor, însă doar pentru o săptămână.

Aproape de moarte, PrinÈ›ul se hotărăște că nici un urmaÈ™ nu va primi moÈ™tenire pentru că ei au fost întotdeauna de primă clasă iar copiii È™i nepoÈ›ii i-au demonstrat că au decăzut numele de Salinas. Pe măsură ce se chinuie să înÈ›eleagă ce i-a făcut să facă alegeri greÈ™ite în viață, PrinÈ›ul face un atac cerebral È™i moare iar averea rămâne pe mâinile clericilor.

Romanul a fost adaptat într-o peliculă cinematografică în 1963 cu titlul ”The leopard” în regia lui Luchino Visconti È™i la Radio BBC 3 în 2008.