Una dintre scrierile de referință ale lui Johann von Goethe, “Faust" devine rapid o operă de referință a lireraturii universale. Scrisă iniÈ›ial în două părÈ›i, ulterior reeditată È™i adnotată, apare pe piață în 1808 È™i 1932. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediÈ›ii ale cărÈ›ii, dintre care amintim următoarele: Editura pentru Literatură (1968/1962), Univers (1982), Albatros (1982).
Scrisă într-o epocă guvernată de instabilitate politică, în care dogmele religioase erau literă de lege, capodopera lui Goethe a învins timpul, a devenit legendară. Studiată în cele mai prestigioase universități ale lumii È™i apreciată de critici literari de pretutindeni, "Faust" se transformă într-o capodoperă a epocii sale.
Prima parte a tragediei lui Goethe este focusată pe descrierea din punct de vedere moral al lui Faust, personajul principal al operei. Heinrich Faust, tânăr eminent, este cuprins de frustrări din pricina neputinÈ›ei de a atinge cunoaÈ™terea absolută. Tânărul ar face orice pentru a-È™i putea potoli setea de informaÈ›ie, pentru a deveni un ilustru gânditor.
De aici înainte, Goethe introduce în scenă o serie de personaje ciudate È™i descrie fapte greu de asimilat de mintea umană. ÎnÈ›elegem pe parcurs că Faust face un pact cu Diavolul, denumit simbolic Mefistofel. Aflăm, mai târziu, care sunt clauzele acestei înÈ›elegeri È™i ce are de pierdut fiecare parte.
Este nedrept să ascundem faptul că stilul literar adoptat de Goethe poate părea unul greoi È™i imposibil de desluÈ™it, însă geniul scriitorului nu poate fi contestat.
Cu o forță de evocare deosebită, autorul prezintă povestea într-o manieră stranie, dar emoÈ›ionantă. Suntem, aÈ™adar, părtaÈ™i la suferinÈ›a lui Faust care, din orgoliu, acceptă un pact ce îi va aduce pierzania.
După ce îÈ™i vinde sufletul Necuratului, Faust simte că a câÈ™tigat o bătălie grea, că È™i-a găsit liniÈ™tea. Mai târziu însă va regreta decizia luată È™i ar da orice pentru a reveni la viaÈ›a de dinainte. Căci, înÈ›elegerea făcută îi tulbură existenÈ›a, iar Faust pierde noÈ›iunea timpului È™i uită să cîntărească straÈ™nic acÈ›iunile pe care le întreprinde. Când Mefistofel îÈ™i dă cuvântul că va face tot ce îi cere Faust în timpul pe care îl va petrece pe Pământ, tânăru se entuziasmează. Curios însă, dar Necuratul nu-i chiar sincer, iar preÈ›ul plătit de Faust va fi, într-un final, unul prea mare.
Sub influenÈ›a forÈ›elor oculte, Faust se angajează să îl urmeze pe Mefistofel în viaÈ›a de dincolo, răsplătindu-i astfel ajutorul oferit pe Pământ. Când în peisaj apare Gretchen, viaÈ›a lui Faust este dată peste cap. ApariÈ›ia acesteia îi încurcă planurile tânărului nostru, iar dragostea care îi încolÈ›eÈ™te în suflet îi va aduce si mai multe necazuri. Mefistofel îl ajută, prin ale sale tehnici neordoxe, să ajungă la inima fetei, însă toate aceste favoruri îl vor costa enorm pe Faust.
Scrierea devine din ce în ce mai greoaie, iar universul lui Goethe se înceÈ›oÈ™ează puternic. De asemenea, limbajul folosit se dovedeÈ™te dificil de decodat, iar È™irul acÈ›iunii urmăreÈ™te mai multe linii narative. Îl însoÈ›im, aÈ™adar, pe tânărul necugetat într-o luptă pentru dobândirea cunoaÈ™terii supreme, într-o goană cumplită pentru a deveni cea mai bună variantă a sa.
Fără să conÈ™tientizeze, Faust îÈ™i pierde sufletul, iar sfârÈ™itul tragediei ni-l înfățiÈ™ează într-o stare de dezumanizare nemaivăzută. Tânărul ajunge să piardă contactul cu lumea exterioară, îÈ™i pierde simÈ›ul raÈ›iunii È™i este stăpânit de gânduri stranii. Rupt de viaÈ›a-i simplă, care nu îl mulÈ›umea îndeajuns, bântuie între Iad È™i Pământ, într-o zbatere sfâÈ™ietoare.