Cunoscut la nivel internaÈ›ional pentru scrierile sale pline de farmec, Greene avea să devină un nume legendar în literatura universală, deÈ™i nu se aÈ™tepta la asta. Bună bucată de vreme, călătoreÈ™te prin lume È™i culege fel È™i fel de informaÈ›ii pe care le va folosi mai apoi în manuscrisele sale de referință. CiteÈ™te din cultura grecilor, aprofundează legende È™i mituri, întâlneÈ™te oameni renumiÈ›i È™i poartă cu sine un jurnal pe care nu îl va publica niciodată. Adesea, autorul va fi comparat cu Marc Levi sau cu alÈ›ii asemenea, dar profunzimea cu care îÈ™i tratează subiectele îl va delimita serios de aceÈ™tia.
Suntem purtaÈ›i, în lucrările sale, în călătorii fascinante, alături de personaje bine conturate È™i luăm parte la fel È™i fel de răsturnări de situaÈ›ie. La Greene iubirea È™i războiul fac casă bună, căci multe dintre scrierile sale au drept fundal una dintre cele două conflagraÈ›ii mondiale. Adesea, drama războiului cade pe loc secund, căci iubirea protagoniÈ™tilor acaparează întreaga scenă. SuferinÈ›ele personajelor alternează magistral cu suferinÈ›a colectivă, iar perioadele de cotitură ale veacului sunt marcate într-o manieră deosebită.
Multe dintre lucrările lui Greene se vor bucura de ecranizări grandioase, care vor cuceri publicul È™i vor fascina generaÈ›ii de-a rândul.
“Al zecelea om” este o lucrare fascinantă, care îmbină magistral toate cunoÈ™tinÈ›ele culese de scriitor de prin toate locurile în care a pășit.
O scriere despre curaj, responsabilitate È™i asumarea unei existenÈ›e mizerabile, la capătul căreia pleci cu lecÈ›ia învățată. S-a scris, de-a lungul timpului că singurul care ar fi putut să elaboreze o astfel de lucrare ar fi fost Edgar Allan Poe, dacă ar fi trăit în veacurile războinice ale secolului al XX-lea.
TotuÈ™i, Greene se aseamănă izbitor cu Poe în ceea ce priveÈ™te maniera de abordare, scriitura însăși È™i chiar artificiile literare folosite. Cu un aer rece, chiar sumbru, autorul pune în scenă o poveste sensibilă. Departe de obuze, tancuri È™i cadavre, există speranÈ›a È™i, mai ales, există oameni care cred în lumina de la capătul tunelului. Veacul nebun, asa a fost denumită perioada postbelică la nivel internaÈ›ional, iar Greene face o descriere nemaipomenită a acestei frânturi de timp. Aici, în goana pentru reconstruirea unei Europe devastate, există È™i poveÈ™ti singulare, ale unor oameni care nu mai au nimic de pierdut. Or, mai au ceva de câÈ™tigat? Mai au ceva pentru care merită să lupte?
Într-o epopee fără egal, Graham Gene ne transformă in martori la schimbarea istoriei È™i în părtaÈ™i la reconstruirea încrederii interumane. Conceptul de bunătate revine în forță È™i parcă reuÈ™eÈ™te să mai stingă răul cumplit care s-a dezlănÈ›uit odată cu declanÈ™area crizei belice.
Cartea prezent este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediÈ›ii, după cum urmează: Litera (2016), Univers (1987).