Grigore Alexandrescu, poet, prozator È™i profesor. Se naÈ™te în Mahalaua Lemnului, din TârgoviÈ™te, în februarie 1810. Trăind într-o sărăcia cruntă, rămâne orfan de la o vârstă fragedă, însă demonstrează o inteligență debordantă È™i o memoria extraordinară. Învață în ritm alert limbi străine precum franceza È™i greaca, este iscusit în ale È™tiinÈ›elor exacte È™i scrie versuri pe unde apucă. Capacitățile sale intelectuale îl ajută să devină unul dintre cei mai străluciÈ›i elevi ai Colegiului NaÈ›ional „Sfântul Sava".
Se remarcă rapid prin simÈ›ul său poetic È™i îi atrage atenÈ›ia lui Ion Heliade Rădulescu. Mai târziu, ajunge chiar să locuiască o bună perioadă în casa acestuia. Tot marele Heliade îi va publica È™i cea dintâi poezie, „Miezul NopÈ›ii”. Se înrolează in armată unde ajunge la rangul de ofiÈ›er, dar renunță căci nu aceasta îi era menirea. Ocupă funcÈ›ii nesemnificative o bună perioadă de timp, iar în 1848 este angajat drept redactor pentru gazeta Poporul suveran. ÎÈ™i trăieÈ™te, mai apoi, perioada de glorie, publică numeroase fabule È™i satire, influenÈ›at de Lamartine. Scrie peste 30 de fabule, dar È™i o întreagă serie de meditaÈ›ii romantice. Datorită lui literatura romana cunoaÈ™te epistola È™i satira la cele mai înalte standarde. Se loveÈ™te de cenzură, mai multe opere de ale sale fiind considerate un atac direct la clasa politica a vremurilor.
Lucrează din greu la numeroase redacÈ›ii È™i gazete. Mai târziu preda la mai multe È™coli, îndreptându-È™i elevii către poezie È™i proză. Alături de bunul său prieten, Ion Ghica, întreprinde mai multe călătorii prin È›ară È™i îÈ™i găseÈ™te sursa de inspiraÈ›ie pentru satire ce vor deveni celebre ulterior. Ultimii ani din viață îi petrece la BucureÈ™ti, chinuit de boală È™i sărăcie.
„Privighetoarea în colivie" reprezintă una dintre cele mai cunoscute fabule ale autorului. Aceasta a fost, de asemenea, cenzurată deoarece textul reprezenta un atac la convingerile politice ale unor oameni renumiÈ›i din politica vremurilor. Pe aceeaÈ™i linie este È™i o altă fabulă cunoscută „Șoarecele È™i pisica,, care descrie, într-o manieră codată, lupta dintre anumiÈ›i adversari politici sau chiar dintre clasele sociale.
Stilul caracteristic al lui Alexandrescu nu poate trece neobservat. Autorul redă cu umor fapte din viaÈ›a cotidiană. Personajele lui Alexandrescu sunt în esență reprezentate de animale È™i alte necuvântătoare. Faptele acestora sunt redate cu umor È™i inteligență, reprezentând, după cum menÈ›ionam anterior, „atacuri" la adresa politicii acelor timpuri. Alexandrescu priveÈ™te scena politică românească precum un spectacol odios, însemnând cu isteÈ›ime faptele în scrierile sale.