Hans Christian Andersen - Craiasa zapezii

Hans Christian Andersen s-a născut la 2 aprilie 1805, la Odense, Danemarca È™i a decedat la 4 august 1875, la Copenhaga, Danemarca, din cauza unui cancer la ficat. El a fost scriitor danez, poet È™i dramaturg, însă cunoscut în principiu pentru basmele sale. El semna cu "H. C. Andersen", refuzând să semneze altfel. După moartea sa, o parte dintre editurile serioase alături de care a lucrat i-au respectat dorinÈ›a È™i după deces. El este autorul basmelor cu care multe generaÈ›ii au crescut. O parte din titlurile cele mai cunoscute sunt "Crăiasa zăpezii", "Mica sirenă", "Hainele cele noi ale Împăratului", "FetiÈ›a cu chibrituri", "RățuÈ™ca cea urâtă", "Soldățelul de plumb", "PrinÈ›esa È™i bobul de mazăre", „DegeÈ›ica”. Basmele sale se bucură È™i astăzi de publicarea în milioane de exemplare în întreaga lume, iar de-a lungul timpului au fost traduse în peste o sută de limbi. În timpul vieÈ›ii a fost aclamat pentru că a adus atât de multă bucurie copiilor din întreaga Europă È™i a fost chiar celebrat de Casa Regală daneză pentru asta. În Danemarca se vehicula ideea că H .C Andersen ar fi fost fiul nelegitim al regelui, asta datorită faptului că regele a manifestat un interes personal pentru Andersen È™i a plătit pentru educaÈ›ia acestuia. După moartea tatălui său, pentru a reÈ™i să se întreÈ›ină singur, a lucrat ca ucenic de È›esător È™i ca ucenic de croitor. Mai târziu s-a angajat la o fabrcă de È›igări È™i a devenit victima bullying-ului între colegii lui, fiind numit „fată”. La 14 ani s-a mutat la Copenhaga, dorind să se angajeze ca actor la teatru È™i datorită timbrului său cald È™i plăcut, a fost angajat la Teatrul Regal Danez, însă, îndată ce vocea i s-a schimbat, cariera lui de actor a luat sfârÈ™it. AdolescenÈ›a nu a fost uÈ™oară pentru el, trecându-l printr-un lung È™ir de întâmplări nefericite, însă care l-au motivat mai târziu să înveÈ›e la un nivel aproape fluent limbile engleză, daneză È™i germană È™i limbile scandinave. CunoÈ™tea, de altfel È™i limbile clasice, greaca È™i latina, iar ulterior a învățat È™i franceza È™i italiana. În anul 1847 a călătorit pentru prima dată în Anglia, fiind invitat de Contesa de Blessington la una dintre pretrecerile sale în care oameni din lumea mondenă È™i intelectualii se întâlneau È™i discutau. La una dintre aceste petreceri l-a întâlnit pe Charles Dickens. La zece ani distanță a revenit în vizită în Anglia, la Dickens unde a stat timp de cinci săptămâni, iar apoi corespondenÈ›a dintre cei doi s-a întrerupt la alegerea lui Dickens, iar Andersen nu a reuÈ™it niciodată să înÈ›eleagă ce s-a întâmplat. Despre orientarea sexuală a lui H. C. Andersen există doar speculaÈ›ii, căci el a fost singur mereu, deÈ™i tânjind È™i după femeie È™i după bărbaÈ›i, acest lucru poate fi datorat inclusiv din pricina vieÈ›ii pline de singurătate pe care o ducea. El a primit premii precum: „Ordinul Vulturul RoÈ™u Clasa a III-a”, „Prometheus Award – Hall of Fame”, „Ordinul Dannebrog”, „Ordinul bavarez Maximilian pentru È™tiinÈ›e È™i arte”, „Golden Paintbrush”, „Ordinul Steaua Polară”.

Cartea „Crăiasa Zăpezii” o regăsim È™i azi la editurile: „Editura pentru Literatură” (1965), „Ion Creangă” (1974), „Valeriu” (1994), „ErcPress” (2001). Basmul a fost publicat în anul 1845 în volumul „Nye Eventyr. Første Bind. Anden Samling”.

AcÈ›iunea este împărÈ›ită în È™apte povestiri. Istorioara se desfășoară cam aÈ™a: Diavolul se transormă într-un vrăjitor È™i creează o oglindă magică care reflecta părÈ›ile rele din oameni È™i din natură. Bucuros de noua lui „jucărie”, vrea să urce oglinda în ceruri, dar îi alunecă printre degete È™i cade pe pământ, spărgâdu-se în milioane de bucăți, iar cioburile ajung să fie împrăștiate în toată lumea È™i ajung să intre în inimile È™i în ochii oamenilor. Kai È™i Gerda se jucau atunci când era cald într-o mică grădiniță cu flori, costruită pe streaÈ™ina casei. Într-o zi, uitându-se într-o carte cu imagini, lui Kai îi intră un ciob în inimă È™i unul în ochi. Gerda se sperie È™i începe să plângă, iar băiatul, schimbându-È™i brusc comportamentul, începe să o mustreze. De la acest eveniment, Kai devine din ce în ce mai dezinteresat de prietena lui È™i interesat de orice alte activități care nu o includ pe ea. Iarna iese să se dea cu sania împreună cu un grup de băieÈ›i, iar în timpul activității îÈ™i prinde sania lui de o sanie care trece pe acolo, o sanie albă, mare, care în loc să îl plimbe pe străzi, iese in oraÈ™ È™i îl răpeÈ™te. Gerda crede că prietenul ei a murit. Primăvara merge să întrebe râul dacă ceea ce simte este adevărat, însă nu primeÈ™te răspuns, aÈ™a că pornÈ™te în căutarea lui pe râu în jos până ajunge la casa unei femei bătrâne care o găzduieÈ™te È™i pieptănând-o cu un pieptene de aur, o vrăjeÈ™te pe fată să-l uite pe Kai, însă vraja va fi ruptă de un trandafir din pălăria bătrânei, iar Gerda fuge mai departe în căutarea iniÈ›ială. Pe drum întâlneÈ™te un corb care îi spune că prietenul ei se află la curtea unei prinÈ›ese care îÈ™i caută peÈ›itor. Ajunsă acolo, îÈ™i dă seama că nu este vorba despre Kai al ei È™i începe să plângă, deznădăjduită. Plânsul ei o trezeÈ™te pe prinÈ›esă È™i Gerda se vede nevoită să îÈ™i spună povestea, iar în semn de ajutor primeÈ™te o caleaÈ™că de aur pentru a-È™i putea continua căutarea. Ajunge într-o pădure deasă unde este jefuită de niÈ™te tâlhari È™i luată drept ostatic de fiica unuia dintre ei È™i o obligă să doarmă alături de ea È™i de păsările sale. Seara, porumbeii fetei de tâlhari îi spun că l-au văzut pe Kai în caleaÈ™ca Crăiesei Zăpezii când era încă mic. Dis-de-dimineață, Gerda îi mărturiseÈ™te tot fetei de tâlhar È™i o convinge să îi vină în ajutor. Fata de tâlhar îÈ™i eliberează renul, luându-i zgarda de fier de la gâtul acesuia È™i îi înmânează renul Gerdei care o va duce până în Laponia. În călătoria sa mai trece prin casele a două femei care o hrănesc È™i îi aduc noutăți, iar în cele din urmă, Gerda ajunge la destinaÈ›ie. Văzându-l pe Kai, fuge să îl sărute, dar acesta o tratează cu indiferență È™i răceală. Când Gerda începe să plângă, gheaÈ›a din sufletul lui Kai se topeÈ™te, ei se sărută È™i pleacă împreună spre casă.