Hans Christian Andersen - Degetica

Hans Christian Andersen, născut la 2 aprilie 1805, a fost un autor danez, cunoscut în special datorită basmelor sale, acestea fiind traduse în peste o sută de limbi, È™i continuând să fie publicate în milioane de exemplare în întreaga lume. 

Basmul "DegeÈ›ica", scris de Hans Christian Andersen, publicat pentru prima oara în anul 1835, spune povestea unei fetiÈ›e de dimensiunea unui degetar.

Cartea începe cu momentul în care o femeie care îÈ™i doreÈ™te foarte mult un copil, merge la o vrăjitoare pentru a o ajuta să îl găsească: "Uite, aÈ™ vrea să am un copilaÈ™, nu poÈ›i să-mi spui cum să fac să îl găsesc?". Vrăjitoarea îi oferă un bob de orz, specificându-i că nu e genul de bob de orz care creÈ™te pe ogoare È™i pe care-l dai găinilor de mâncare, ci este unul special. Aceasta îi spune femeii să meargă acasă È™i să-l planteze într-un vas cu flori, pentru a vedea ce urmează să crească. Odată sădit bobul de orz, din el răsare o floare mare È™i frumoasă. În primă fază părea a fi o lalea, însă petalele stăteau strânse de parcă ar fi fost doar îmbobocită: "Ce floare drăgălașă! a spus femeia, È™i a sărutat petalele roÈ™ii È™i galbene, È™i cum le-a sărutat floarea s-a deschis pocnind. Era chiar o lalea ca toate lalelele, numai că drept la mijloc È™edea pe pistilul verde o fetiță mititică de tot, gingașă È™i drăgălașă, È™i nu era mai mare decât un deget È™i de aceea i-au spus DegeÈ›ica".

Femeia i-a făcut fetiÈ›ei un leagăn dintr-o coajă de alun, saltea din petale albastre de toporaÈ™i, iar plapuma era o petală de trandafir. Noaptea, DegeÈ›ica È™i-o petrecea în leagăn, iar ziua se juca pe masă. Într-o noapte, în timp ce stătea în legănul ei, pe un ochi de fereastră care era spart a intrat o broască urâtă, mare È™i jilavă. Aceasta a sărit drept pe masă, acolo unde dormea DegeÈ›ica, fiind acoperită cu petale roÈ™ii de trandafiri: "Ar fi fost tocmai bună de nevastă pentru băiatul meu, s-a gândit broasca È™i a luat coaja de alună în care dormea DegeÈ›ica È™i a sărit cu ea în gradină, pe geamul cel spart". La marginea pădurii curgea un râu mare È™i lat, malul acestuia fiind mlăștinos È™i mâlos, loc în care trăia broasca împreună cu fiul ei. Când acesta a văzut-o pe fetiÈ›a cea drăgălașă în coaja ei de alună, singurul lucru pe care l-a putut spune a fost "cuac-cuac-cuac!". În dimineaÈ›a zilei următoare, atunci când s-a trezit DegeÈ›ica È™i a văzut unde se află a început să plângă amar; de jur împrejurul frunzei celei mari È™i verzi fiind numai apă, aÈ™a că la mal nu avea cum să ajungă. După ce broasa cea bătrână a terminat de împodobit odaia cu papură È™i cu flori galbene, că să fie frumoasă È™i să-i placă viitoarei nurori, l-a luat pe fiul ei È™i s-a dus lângă frunza pe care stătea DegeÈ›ica. Voiau să-i ia patul È™i să-l ducă în odaia în care aveau să stea tinerii însurăței; după aceea aveau s-o ia È™i pe ea. Broasca s-a închinat adânc în apă înaintea ei È™i i-a spus: "Uite pe fecioru-meu! Ai să te măriÈ›i cu el È™i aveÈ›i să trăiÈ›i amândoi colo, jos, în mâl, într-o locuință straÈ™nică". 

Cartea "DegeÈ›ica" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în zece ediÈ›ii, È™i anume: Corint Junior (2004), Steaua Nordului (2003), Miron (1995), Litera (2005), Ion Creangă (1984), Astro (2015), Corint (1997), Gama (2015), Corint (2002), CIA (1997), Unicart (2008) È™i Steaua Nordului (2007).