Haruki Murakami, cel mai cunoscut autor de best-selleluri japoneze s-a născut în 1949 în Kyoto. CărÈ›ile sale au fost traduse în peste 50 de limbi È™i au atins câteva milioane bune dacă este să vorbim despre vânzări.
PărinÈ›ii lui l-au învățat literatură încă de mic, ceea ce l-a influenÈ›at pe acesta să citească în principiu autori europeni È™i americani. Nu avem o carte cu autobiografia sa, însă în majoritatea operelor autorul se transpune în personajul principal, de exemplu în ”Pădurea norvegiană” aflăm că acesta a lucrat la un magazin de vinyluri. Cu toate acestea, în romanul ”What i talk about when i talk about running” Murakami ne povesteÈ™te câte ceva despre relaÈ›ia sa cu alergatul. La 33 de ani a început să alerge È™i a terminat chiar È™i un maraton de 100 de kilometri. Dar, să revenim la lectură. Printre cele mai cunoscute opere ale autorului se numără: ”În căutarea oii fantastice” (1983), ”Kafka pe malul mării” (2002) È™i ”Cronica păsării-arc” (1995).
Cea din urmă a apărut la editura Shinchosho, iar pe site-ul nostru poÈ›i găsi variantele în limba română de lea editura Polirom din anul 2004, respectiv 2014. Romanul ne face cunoÈ™tință cu Toru Okada, fost avocat, pe la 30 de ani, căsătorit cu Kumiko. Din cauza faptului că acum este È™omer, acesta nu face altceva decât să bea bere È™i să gătească din când în când. Aceste lucruri încep să o irite pe soÈ›ie însă nu ea dispare, ci motanul acestora, Noboru Wataya, numit după cumnatul său. În căutarea lui, Toru le cunoaÈ™te pe Mai Koshara È™i Malta Kano, ulterior angajată de soÈ›ia sa pentru a ajuta la găsirea animalului. Facem cunoÈ™tință cu personaje ciudate, cum ar fi Creta Kano care avea meseria de ”prostituată spirituală” ceea ce duce È™i la dispariÈ›ia lui Kumiko care îÈ™i găseÈ™te pe altcineva. Toru realizează că viaÈ›a sa devine din ce în ce mai gri iar în atât de scurt timp a reuÈ™it să rămână fără lucrurile pe care le iubea cel mai mult.
PorneÈ™te în căutarea soÈ›iei sale prin tot oraÈ™ul Tokyo însă în loc să o găsească pe ea, găseÈ™te alte numeroase femei ce îl satisfac pe plan emoÈ›ional dar mai ales sexual. ÎÈ™i schimbă numele în Pasărea Arc, nume inspirat de la pasărea din grădina sa pe care nu a văzut-o niciodată, însă tot timpul îi auzea glasul ce scotea sunete asemănătoare cu cele ale unui arc de ceas.
Se hotărăște să îÈ™i limpezească gândurile pe fundul unei fântâni abisale unde ajunge să petreacă zile întregi. Toru este acum un individ spiritual care primeÈ™te mesaje divine ce îl ajută la găsirea lui Kumiko.
Romanul este plin de trimiteri în domeniul muzicii, de exemplu când Toru stătea în fântână reflectând, începe să audă CoÈ›ofana hoață a lui Bach. Pe lângă asta, când este pe punctul de a-È™i găsi soÈ›ia, putem auzi Simfonia Lunii noi de Dvorak.
Cartea a primit premiul Yomiuri pentru ficÈ›iune în anul 1995 iar în 2011 la Festivalul International din Edinburgh a fost pusă în scena live de către Stephen Earnhart.