Haruki Murakami - Dupa cutremur

Cine nu îl cunoaÈ™te pe Haruki Murakami? Acest geniu care într-o perioadă atât de scurtă a reuÈ™it să ajungă în topurile internaÈ›ionale, are acum 71 de ani È™i o viață de adolescent. L-a pasionat cititul încă de mic copil È™i întotdeuna a apreciat literatura vestică în locul literaturii natale. A studiat drama la Universitatea Waseda, crezând că va deveni actor, dar destinul l-a adus în faÈ›a unui bar de jazz pe care l-a susÈ›inut timp de È™apte ani până È™i-a dat seama că viaÈ›a lui depinde doar de scris. Începutul a fost remarcabil; romanul de debut ”Ascultă cum bate vântul” clasându-se pe locul I la concursul la care a participat autorul. De-a lungul vieÈ›ii a câÈ™tigat numeroase premii, printre cele mai cunoscute numărându-se premiul Franz Kafka (2006) È™i premiul Hans Christian Andersen (2016).

Fiind publicată în anul 2000 la editura Shinehosha, ”După cutremur” este o colecÈ›ie de 6 povestiri inspirate din întâmplările ce au avut loc după cutremurul din 1995 din Kobe. În È›ara noastră a fost publicată la editura Polirom in 2006, È™i încă o dată în acelaÈ™i an în colecÈ›ia Top 10+.

Ce este interesant este faptul că relatările sunt scrise la persoana a III-a, ceea ce la Murakami este ceva cu totul nou. Toate poveÈ™tile se întâmplă în februarie 1995 într-o perioadă destul de scurtă, între cutremurul din Kobe È™i atentatul cu bombă din Tokyo.

Pentru a intra puÈ›in în mintea autorului È™i pentru a înÈ›elege mai bine, o sa trecem în revistă două dintre capitole.

Primul capitol este despre viaÈ›a lui Komura, un bărbat ce este părăsit de soÈ›ia sa cu 5 zile înainte de cutremur lăsându-i doar un bilet. Prietenul său, Sasaki, îi propune să îl însoÈ›ească în Kushiro pentru a-È™i vizita sora È™i a-i lăsa un pachet. Călătoria fiind plătită, bărbatul acceptă iar ajuns la aeroport aude o poveste despre un domn ce a fost părăsit de soÈ›ia sa cu puÈ›in timp în urmă pentru că aceasta a văzut un OZN. Nu a băgat prea mult în seamă această poveste fiind prea prins în gândurile sale despre ce a putut să facă atât de rău încât să fie părăsit cu doar un bilet. Ajung la sora lui Sasaki iar după ce aceasta deschide pachetul, Komura observă că era acelaÈ™i bilet pe care soÈ›ia i l-a lăsat.

În capitolul 3, aflăm povestea lui Yoshya care îÈ™i începe ziua cu stângul. Ajunge târziu la serviciu după ce cu o seară înainte au avut loc o serie de evenimente deloc prietenoase. Când schimbă liniile de metrou pentru a merge acasă a văzut un bărbat ce nu avea lobul urechii, pe care a decis să îl urmărească. El a fost învățat de mic să creadă în superstiÈ›ii, aÈ™a că asta i s-a părut cea mai bună soluÈ›ie. ÎÈ™i aminteÈ™te că È™i tatăl său avea aceeaÈ™i problemă la ureche È™i îÈ™i aminteÈ™te cât de frumoasă a fost copilăria alături de el. Îl urmăreÈ™te pe bărbat până la staÈ›ia Chiba unde acesta ia un taxi, dar Yoshya nu se lasă È™i ajung într-un final față în față.

Cartea a fost transpusă în media sub mai multe forme, după cum urmează: BBC Radio 3 a difuzat 4 dintre povestiri în 2007; Capitolul ”All god’s chidlren can dance” a fost transformat în peliculă cinematografică în acelaÈ™i an iar ”Honey pie” È™i ”Superfrog save Tokyo” au fost puse în scena teatrală sub regia lui Frank Galati.