Haruki Murakami - Underground

Pasionat de fantastic, Haruki Murakami s-a născut pe 12 ianuarie 1949. A fost un copil educat È™i îndemnat să citească încă de mic. A fost È™i este pasionat de literatura europeană È™i americană ceea ce se reflectă È™i în operele sale. A studiat drama la Universitatea Waseda din Tokyo, iar în anul al treilea de facultate s-a căsătorit cu Yoko care îi este alături È™i astăzi. Debutul în literatură a avut loc în anul 1979 cu romanul ”Ascultă cum bate vântul” care a fost foarte popular în Japonia în perioada respectivă. Fiind un spirit puÈ›in mai rebel față de colegii de breaslă din È›ara sa, acesta a adoptat È™i unele subiecte mai delicate ce au dus È™i la câteva controverse. Pe lângă literatură, Murakami a fost È™i un alergător experimentat. Acesta a început călătoria în lumea maratoanelor destul de târziu iar la vârsta de 50 de ani a reuÈ™it să termine un maraton de 100 de kilometri.

Fiind un spirit filantrop, a publicat È™i câteva cărÈ›i despre dezastrele naturale sau artificiale din È›ara sa. Dintre acestea face parte È™i ”Underground”, apărut la editura Kodansha în 1997 iar în limba română la editura Polirom în 2008. Pe site-ul nostru poÈ›i găsi È™i varianta originală în limba japoneză reeditată de editura de debut în anul 2008.

Cartea cuprinde o serie de interviuri ale victimelor atacului cu gaz din Japonia din 1995. Pe 20 martie, un cult religios ”Aun Shinriko” a lansat un atac chimic la metroul japonez. AceÈ™tia au folosit sarin, care este un gaz toxic ce omoară un adult în doar câteva minute È™i care, din păcate, a reuÈ™it să nimicească 11 oameni. Trebuie să recunoaÈ™tem că ne aflăm în faÈ›a celei mai tragice opere ale lui Murakami, de la nuvelele fantastice cu care ne-a obiÈ™nuit, aici facem față unei realități crude. MulÈ›i dintre cei care au ales să îÈ›i relateze clipele triste petrecute atunci, au ales să rămână sub anonimat. S-a lucrat cu foarte mare interes la aceste interviuri, păstrându-se o oarecare discreÈ›ie È™i lăsând oamenii, neîntrerupt, să spună tot ce aveau pe suflet.

Prima jumătate a cărÈ›ii este despre supravieÈ›uitori È™i familiile acestora, conductorii de metrou, paznici sau simpli lucrători. Răspunsurile sunt foarte variate: unii au luat contact cu gazul de pe un ziar, alÈ›ii dorind să ia prânzul, au mâncat creveÈ›i infectaÈ›i iar cei ce au avut cele mai mari probleme, au fost cei ce au inspirat gazul direct din aparatele ce l-au împrăștiat.

A doua parte, este despre cultul Aun Shinriko care pare să fi venit dintr-un alt univers. AceÈ™tia sunt adulÈ›i în toată firea, spălaÈ›i pe creier să caute adevărul, însă nimeni nu È™tie care este acesta de fapt. Ei voiau să le dea japonezilor o lecÈ›ie pentru a fi mai liberi È™i nu atât de prinÈ™i de joburile lor însă nu s-au gândit că vor ajunge într-un asemenea punct.

Cartea conÈ›ine multe detalii nedezvăluite de media aÈ™a că îl putem considera pe autor un erou al celor aflaÈ›i acolo. A fost printre singurii jurnaliÈ™ti care au avut curajul È™i empatia necesară pentru a vorbi cu oamenii îndureraÈ›i.