Heinrich Boll este unul dintre autorii germani ce a încercat să ignore regimul nazist È™i să reuÈ™ească să scrie despre orice subiect. Astfel, în 1972, după 23 de ani de carieră, câÈ™tigă Premiul Nobel pentru Literatură. Totul a început din adolescență când după ce a refuzat să lupte pentru partid, a luat în grijă un magazin de cărÈ›i È™i cu banii pe care i-a strâns o scurtă perioadă a reuÈ™it să plece la facultate. S-a dus la Universitatea din Cologne pentru a studia filologia dar fiind la o vârstă deja înaintată nu a mai reuÈ™it să scape de armată. A făcut parte din formaÈ›iunea Wehrmacht dar s-a îmbolnăvit de tifos spre fericirea lui È™i a trebuit să părăsească imediat unitatea. După ce a fost carantinat de americani a început să scrie È™i aÈ™a a luat naÈ™tere romanul ”Trenul care a venit la timp” în 1949. Au urmat alte zeci de romane ce l-au făcut celebru, printre care È™i ”Opiniile unui clovn” sau ”Casa văduvelor” pe care È›i le recomandăm È™i È›i le oferim în mai multe ediÈ›ii pe site-ul nostru.
Romanul "Fotografie de grup cu o doamnă" a fost publicat original în limba germană la editura Kiepenheuer & Witsch în anul 1971. În limba română prima ediÈ›ie a apărut în 1988 la editura Dacia, fiind urmată de ediÈ›ia Polirom din 2010.
Ne aflăm într-un mic orășel al Germaniei de Vest la începutul anilor '30 când regimul nazist a ajuns la putere iar Hitler deÈ›inea supremaÈ›ia. Naratorul este un detectiv care în 1970 realizează un raport despre Helene Marie „Leni” Gruyten Pfeiffer în vârstă de 48 de ani È™i îÈ™i capătă numele de Au, de la autor. Leni fusese martoră directă la Al Treilea Reich È™i la apariÈ›ia Republicii Federale. Făcând parte dintr-un grup de întrajutorare, Au a reuÈ™it să îi găsească portretul È™i îÈ™i dă seama că este o femeie de temut. Este pusă în antiteză cu figurile oamenilor ce le păsa doar de bogăție È™i de o viață mai bună È™i descoperim că nu era deloc creÈ™tină sau capitalistă. În copilăria sa era privită ca "cel mai german copil" apoi în timpul adolescenÈ›ei totul a început să se schimbe. Când avea doar 18 ani, tatăl È™i iubitul ei au fost executaÈ›i pentru luarea în derâdere a regimului nazist È™i durerea care a străpuns-o a fost uluitoare. La câÈ›iva ani È™i-a făcut un nou iubit însă È™i acesta a murit pe front aÈ™a că a decis să se întoarcă la mânăstire. Acolo a murit È™i cea mai bună prietenă a ei din cauza malnutriÈ›iei aÈ™a că unde se mai putea duce să scape de necazuri, decât într-o creșă? Aici a petrecut peste 30 de ani È™i s-a căsătorit cu un fost prizonier rus. La începutul celui de Al Doilea Război a născut un fiu È™i a decis că ar fi bine să se alăture partidului comunist pentru a putea trăi în pace dar nici asta nu a ajutat-o prea mult.
Romanul a fost adaptat în pelicula cinematografică din 1977 cu acelaÈ™i nume în regia lui Alekasandar Petrovic.