Henriette Yvonne Stahl - Matusa Matilda

Henriette Yvonne Stahl, născută în Lorena (FranÈ›a), a fost o scriitoare română, soră a sociologului H.H. Stahl È™i fiică a scriitorului Henri Stahl. Romanele ei, publicate între cele două războaie mondiale, vor fi primite cu elogii de către Garabet Ibrăileanu È™i de Mihail Sadoveanu, cu atât mai mult cu cât romanul ei de debut, intitulat "Voica", va fi publicat pentru prima oară în paginile "VieÈ›ii RomâneÈ™ti", în anul 1924.

Cartea "MătuÈ™a Matilda" este compusă din patru nuvele, È™i anume: "MătuÈ™a Matilda", "Nu poate fi", "PrăbuÈ™ire" È™i "La bătălia de la port Arthur". Prima nuvelă, cea care dă È™i numele cărÈ›ii, descrie viaÈ›a mătuÈ™ii Matila, văzută prin ochii nepoate sale Liliana. "MătuÈ™a Matilda a fost È™i ea tânără. Lucru care pare de necrezut, dar este adevărat. Se spune că a fost È™i frumoasă. Fotografiile nu mint; într-adevăr, pe fotografii stă o femeie tânără, plină de viață È™i frumoasă. (...) MătuÈ™a Matilda, se povesteÈ™te cu surâsuri în ochi, că era cochetă. BineînÈ›eles nu mătuÈ™a Matilda cea bătrână, ci femeia aceea tânără, frumoasă din fotografii, despre care se spune că e mătuÈ™a Matilda." Rudele fetei, mama ei È™i tatăl ei spuneau că soÈ›ul mătuÈ™ii Matilda era deseori violent cu aceasta. Liliana se întrebă dacă unchiul Alexandru o bătea pe mătuÈ™a Matilda cea bătrână sau pe acea tânără femeie frumoasă. Oricare ar fi fost varianta corectă, lucru acesta era tot atât de greu de închipuit, cum ar putea cineva să fie violent cu o femeie frumoasă, dar cu una bătrână? Și totuÈ™i, toată lumea spunea că a bătut-o mereu, È™i când era tânără, È™i când era bătrână, motivul pentru care o bătea era din cauza faptului că era foarte gelos. Unchiul Alexandru fusese ofiÈ›er, dar È™i el, ca È™i mătuÈ™a Matilda, tot doi oameni fusese: cel tânăr, È™i cel bătrân. Doar că el murise, atât cel tânăr, cât È™i cel bătrân, pe când dacă mătuÈ™a Matilda cea tânără murise, cea bătrână mai trăia încă. Liliana îÈ™i aminteÈ™te doar vag de unchiul Alexandru cel bătrân; È™i tocmai pentru că prea vag, cel tânăr, din fotografiile pe care le poate vedea oricând , îl înlocuise complet pe cel bătrân. De aceea, când a auzit că unchiul Alexandru o bătea pe mătuÈ™a Matilda până la bătrâneÈ›e, Liliana a văzut-o bine pe mătuÈ™a Matilda bătrână, dar pe unchiul Alexandru nu l-a putut vedea decât tot tânăr: un ofiÈ›er tânăr, înalt, bătând o femeie bătrână.

MătuÈ™a Matilda mai fusese o dată căsătorită, de mult, înainte de a se căsători cu unchiul Alexandru. Primul soÈ› nu fusese ofiÈ›er, dar era bogat, după moartea lui mătuÈ™a moÈ™tenind totul. Bărbatul fusese mai în vârstă decât ea, murind în puÈ™cărie, nu de bătrâneÈ›e, deoarece avea doar treizeci È™i cinci de ani, iar ea douăzeci. Se spunea că nu furase, că ar fi fost complet nevinovat, dar până să se facă procesul, până să se facă dreptate, el murise acolo, otrăvit de ceilalÈ›i, cei care l-au închis; niÈ™te oameni cu care lucra.

În podul casei, într-o ladă mare de lemn, mătuÈ™a îÈ™i È›inea cele mai de preÈ› amintiri, scrisorile primite de la unchiul Filip, cel care murise în puÈ™cărie, È™i de la unchiul Alexandru, cel care a bătut-o. Acele scrisori îÈ™i strigau dreptul la viață, îÈ™i strigau durerea, È™i pentru că nu răspunsese nimeni, ele strigau încă. Erau flacări ce pâlpâiau, era sânge, ce curgea, È™i era durere multă care se zbătea încă. AcelaÈ™i sunet È™i acelaÈ™i glas, aceleaÈ™i cuvinte È™i aceeaÈ™i deznădejde, atunci ca È™i oricând.

Cartea "MătuÈ™a Matilda" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în două ediÈ›ii, È™i anume: Editura pentru Literatura (1967), Minerva (1977) È™i Cultura NaÈ›ională (1931).