Henriette Yvonne Stahl - Voica

Henriette Yvonne Stahl a fost o scriitoare română, fiică a scriitorului Henri Stahl. Primele sale romane, scrise între cele două războaie mondiale, au fost primite elogios de Mihail Sadoveanu È™i Garabet Ibrăileanu.

Cartea "Voica", publicată pentru prima oară în anul 1924, spune povestea unei tinere țărănci, care se confrunta cu probleme conjugale, oscilând între a renunÈ›a la tot sau a rămâne în continuare în relaÈ›ie È™i a creÈ™te copilul lui Dumitru dintr-o altă legătură amoroasă. Romanul începe cu o imagine È™ocantă, atunci când Voica, ghemuită la pământ, având capul în poală, plânge amar, după ce a fost bătută cu o seară în urmă de Dumitru. În acelaÈ™i timp, ea îÈ™i jelea È™i condiÈ›ia sa biologică, aceea că nu putea avea copii, ceea ce bărbatul ei refuza să înÈ›eleagă. Motivul pentru care o bătuse era faptul că aceasta refuza să crească copilul altei femei, moment în care Dumitru i-a dat un ultimatum, spunându-i că dacă refuză, atunci o va da afară din casă. Copilul fusese făcut cu Moldova, o È›igancă, în timpul războiului. Acum, avea grijă de el mama lui, însă, aceasta i-a spus lui Dumitru că dacă nu îl va lua la el, aceasta îl va arunca în curte pentru a îl face de râs în tot satul, dar È™i că o va băga în groapă pe Viorica cu farmece pe care i le va face. Pentru a accepta să crească copilul avut cu Moldova, Voica i-a cerut soÈ›ului ca cele două pogoane de pământ de lângă gradină să fie trecute pe numele ei, însă el nu a fost de acord cu acest lucru. Dumitru dorea să aducă în casă un copil, fie el È™i nelegitim, nu dintr-o nevoie afectivă, ci pentru că acesta reprezenta stabilitatea proprietății È™i garanÈ›ia continuității forÈ›ei de muncă în gospodărie. Cei doi îmbătrâneau, deveneau din ce în ce mai neputincioÈ™i, iar averea lor trebuia lăsată pe mâna unui moÈ™tenitor. Voica vedea în copilul avut cu Moldova un uzurpator al drepturilor ei materiale, capabil, atunci când va creÈ™te, chiar să o dea afară din propria casă. Pentru a-l convinge pe Dumitru să îi dea cele două pogoane de pământ, Voica născoceÈ™te un plan viclean, decizând să plece de acasă, lăsându-l pe acesta cu toate treburile gospodăreÈ™ti pe cap, până când, copleÈ™it fiind, o va ruga să se întoarcă la el. Însă, aceasta nu ia în calcul È™iretenia bărbatului, care este cel puÈ›in egală cu a sa, când vine vorba de pământ. Pe lângă acest lucru, mai este vorba È™i de mentalitatea patriarhală a lumii satului, care nu-i aprobă gestul de independență, considerându-l îndreptățit pe Dumitru să-È™i aducă o altă femeie în casă. SimÈ›indu-se învinsă È™i umilită, Voica decide să se întoarcă sub autoritatea bărbatului său, chiar dacă nu a reuÈ™it să obÈ›ină nimic. Portretul protagonistei înfățiÈ™ează o țărancă dârză È™i încăpățânată, a cărei putere de luptă È™i de a răbda se frânge numai din cauza ascendentului social al bărbatului în societatea tradiÈ›ională. Eroina romanului lui Stahl este observată din perspectiva unei femei, venite de la oraÈ™, È™i gazduite temporar în casa lui Voica. Evenimentele ce se petrec în viaÈ›a eroinei se oglindesc în conÈ™tiinÈ›a acelei străine de lumea satului, ea fiind un "personaj reflector", fără nume È™i fără corporalitate. Acest personaj-oglindă observă lumea satului cu ochi critici È™i atenÈ›i, putând înregistra în acest fel într-un mod obiectiv viaÈ›a unor oameni primitivi, nepăsători È™i cruzi, care urmează automatismele muncii pământului È™i gospodăriei rurale.

Cartea "Voica" se regăseÈ™te pe rafturile anticariatului nostru în patru ediÈ›ii, È™i anume: Minerva (1972), Litera (2010), Editura pentru Literatură (1966) È™i Editura de Stat pentru Literatură È™i Artă (1957).