Herbert Marcuse - Eros si civilizatie

Eros È™i civilizaÈ›ie este una dintre cele mai influente lucrări ale filosofului È™i sociologului Herbert Marcuse. Lucrarea porneÈ™te de la teoriile lui Sigmund Freud, È™i oferă o critică a societății capitaliste moderne, punând în discuÈ›ie relaÈ›ia dintre represiune, civilizaÈ›ie È™i probabilitatea unei vieÈ›i libere È™i fericite. Cartea a apărut pentru întâia oară în anul 1955, iar publicul nu i-a arătat atenÈ›ia cuvenită. Cumva, scrierea nu a fost considerată atât de importantă. CâÈ›iva ani mai apoi, ea avea să devină manual de studiu în marile universități È™i să fie tradusă în numeroase limbi străine.

Freud argumentează în lucrarea sa CivilizaÈ›ia È™i nemulÈ›umirile ei că dezvoltarea civilizaÈ›iei implică un soi de reprimare a instinctelor umane (în special sexualitatea) pentru a canaliza energia mentală spre sfera muncii È™i a progresului. Marcuse extinde această idee È™i introduce conceptul de "represiune suplimentară", afirmând că, în societățile care se bazează pe doctrina  capitalistă, represiunea nu este doar o cerință minimă pentru civilizaÈ›ie, ci este amplificată pentru a menÈ›ine controlul È™i dominarea socială.

Marcuse este de părere că societatea modernă creează nevoi artificiale care au ca scop perpetuarea unui sistem economic bazat pe consum și muncă excesivă. Aceasta duce la o formă de alienare: indivizii sunt deconectați de dorințele lor reale și deposedați de potențialul de a trăi o viață mai bună.

Autorul propune o reevaluare a conceptului de Eros, văzând în el o forță care poate contracara represiunea È™i promova o existență liberă È™i mai creativă. Inspirat de Freud, dar mai ales de Marx, Marcuse susÈ›ine că eliberarea instinctelor erotice ar putea conduce la o societate non-represivă, în care munca nu este privită ca fiind o povară, ci o activitate creativă, iar nevoile sunt satisfăcute în mod raÈ›ional, uman, nu artificial. El numeÈ™te această viziune a sa "principiul plăcerii" care apare ca alternativă la "principiul realității". Tot el consideră că tehnologia, în loc să aducă o eliberare, este utilizată pentru a intensifica exploatarea. Cu toate acestea, el crede că tehnologia are È™i capacitatea de a reduce munca necesară È™i de a crea condiÈ›ii prielnice pentru o societate eliberată, care poate trăi în tihnă, fără nici un fel de restricÈ›ii.

E drept, scrierea are caracter utopic pe alocuri, iar capacitatea de evocare a autorului ne va È™oca. El poate susÈ›ine realitatea dor pe baza unor idei subiective, care provin din dorinÈ›a de a exploata latura umană a societății sale. El susÈ›ine că omul este privit, conform teoriei implementate de Freud, ca un robot, care trebuie să se dezică de la dorinÈ›ele sale primare È™i să se dedice întru totul muncii. Autorul crede că acest fundament este total eronat È™i, prin urmare, îÈ™i construieÈ™te o lume ideală, în care lucrurile stau diferit, dar periculos.

Dacă toată lumea ar fi mulÈ›umită cu condiÈ›iile impuse de societate, randamentul ar fi acelaÈ™i? Aceasta este întrebare cu care ne lasă autorul nostru, iar scrierea sa nu oferă un răspuns clar. TotuÈ™i, teoria sa va fi foarte apreciată È™i controversată în acelaÈ™i timp.

Pe site-ul nostru, la numai un click depărtare, lucrarea poate fi găsită în mai multe ediÈ›ii: Univers (1997), Univers (2001), Meridiane (2003).