Prima ediÈ›ie a romanului Lupul de stepă scris de Hermann Hesse, a apărut în anul 1927 în Germania, la editura S. Fischer Verlag. Cartea a fost scrisă de Hesse la vârsta de 50 de ani în care, după cum relata chiar autorul, "se relatează, e drept, despre suferinÈ›i È™i restriÈ™te, fără să fie însă câtuÈ™i de puÈ›in cartea unui deznădăjduit, ci aceea a unui om încrezător".
Romanul articulează È™ocant dezgustul lui Hesse față de universul îngust, alienant al lumii burgheze, refuzul unui progres tehnic abrutizant, al unei civilizaÈ›ii al cărei scop nu mai era ameliorarea vieÈ›ii omului, ci unul în sine. Ruptura dintre viaÈ›a tihnită, aÈ™ezată, a bravului cetățean È™i viaÈ›a sfâÈ™iată de căutări È™i întrebări, de angoase È™i chinuri metafizice a artistului, a omului de spirit în general, re repercutează asupra individului È™i a personalității sale.
Hesse combate în acest roman aÈ™a zisa "estetivă ieftină a suprafeÈ›elor", rezultată dintr-o falsă receptare a valorilor estetice ale antichității, pledând pentru eposurile indiene în care eroii "nu sunt niÈ™te personaje simple, ci mănunchiuri de mai multe personaje, È™iruri întregi de reîncarnări".
Goana neîncetată a omului spre fascinantul È›el al depășirii rupturilor sufleteÈ™ti, spre recâÈ™tigarea pierdutei inocenÈ›e a unității originare, îÈ™i află o insolită imagine în lupul de stepă, omul-lup, omul-mozaic care pedulează nu "între doi poli, cum ar fi instinctul È™i spiritul sau evlavia È™i defrâul, ci între mii, între nenumărate perechi de poli". Dicotomia goetheană este multiplicată într-o epocă a "culturii aparente" în care niciun individ, "nici eu, nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o diversitate extraordinară, o mică boltă cerească presărată cu stele, un haos de forme, de trepte È™i stări, de apucături moÈ™tenite È™i de posibilități".
Hesse spunea că È™i Kafka "ar înÈ›elege È™i ar gusta Lupul de stepă, văzând foarte bine ce se ascunde îndărătul acestei faÈ›ade..."